O singura data mi-am inchipuit cum ar fi sa lucrezi ca paznic la muzeu: atunci cand am vizitat expozitia Muzeului Figurilor de Ceara din Sankt Petersburg cu personajele malefice ale istoriei. Atunci l-am compatimit pe gardian. Dupa ce vezi "O noapte la muzeu" insa ai doua optiuni: fie incepi sa ai cosmaruri, fie iti inchipui ca, in ciuda atmosferei sinistre uneori, paznicii se amuza ca intr-un parc de distractii.
Paznicul Larry (Ben Stiller) merita cu siguranta o marire de salariu (sau o promovare) dupa ce se lupta cu personaje din toate epocile istorice pentru a salva muzeul de la autodistrugere. Pentru ca predecesorii sai (Van Dyke, Rooney si Bill Cobbs) nu il avertizasera de pericolele care il pandesc noaptea in muzeu, Larry adoarme si e trezit de personaje istorice si animale salbatice care prind viata in timpul noptii. Cum reactioneaza el? In principiu fugind de sau dupa exponate si oameni de Neanderthal sau dand palme unei maimute intr-o scena memorabila. Dar pentru ca trebuie sa si faca totusi ceva pentru a salva muzeul, Larry apeleaza la statuia de ceara a presedintelui Theodore Roosevelt (Robin Williams).
Intre timp Larry mai face cunostinta si cu un cowboy (Owen Wilson) si un general roman (Steve Coogan) in miniatura care se lupta pentru cucerirea unui teritoriu din muzeu, si reuseste chiar sa uneasca exponatele muzeului intr-o operatiune de prevenire a unui furt.
Regizorul reuseste sa faca o comedie din ceva ce in mod normal ar fi un cosmar foarte reusit.
Si asta nu numai datorita efectelor speciale, ci datorita lui Williams si Stiller, pentru ca nimeni nu poate mima groaza mai convingator decat Ben, cand e alergat de cowboy, gladiatori si dinozauri. Un singur cliseu e suparator (si inutil) -povestea lui Larry ca tata divortat, care vrea sa castige custodia fiului sau.
Cu: Ben Stiller, Owen Wilson, Robin Williams
