Dacă până şi "doamna învăţământului" social-democrat, Ecaterina Andronescu, a simţit nevoia să-l preseze public pe ministrul Educaţiei, Ioan Mang, să-şi clarifice grabnic situaţia, atunci devine tot mai clar că înaltul suspect pentru plagiat ar putea începe să aibă probleme inclusiv în rândul celor care l-au susţinut până acum. Dar să nu ne grăbim.
O confirmare puternică în acest sens va veni abia atunci când pe subiect se va pronunţa şi primul ministru, Victor Ponta, care până acum a tăcut în mod nepermis în raport cu gravitatea acuzelor aduse subalternului său.
O fi sperat premierul că focul izbucnit se va stinge cumva de la sine? Apoi, de ce nu a luat ministrul Mang însuşi o poziţie publică tranşantă, în care să îşi prezinte explicit versiunea? Nu am văzut decât că, în primă instanţă, a fugit cât a putut, pentru ca apoi, în răzleţe şi modeste intervenţii, să se limiteze la clasicul bătut în retragere - "este atac politic".
Nimic concret, nici un apetit pentru o confruntare în direct cu acuzaţiile, cu documentele acuzatorilor şi cu documentele sale faţă în faţă.
După iureşul acestor zile şi după ce ecourile internaţionale nu au întârziat să apară era de bun simţ să vină ziua în care partidul va începe să transmită semnale de avertizare, semnale că pisica trebuie ruptă definitiv în două.
Deşi încă se tace tactic, e totuşi de aşteptat ca scandalul eventualului plagiat în serie să culmineze cu ieşirea ministrului Mang din guvern, chiar înainte de a fi declarat vinovat. La baza ideii unui ministeriat încheiat prematur stau multiple argumente, iar o sumară trecere a lor în revistă dezvăluie urgenţa unei decizii în respectivul sens.
A merge înainte cu un ministru care face obiectul unor acuzaţii atât de grave precum furtul intelectual, în condiţiile în care respectivul are în portofoliu chiar Educaţia, ar fi o sinucidere curată în an e