de TUDOR CIRES POPASURI MONAHALE
"La Manastirea Suzana, dupa traditie, in noaptea de Inviere nu se face Sfanta Liturghie. Abia in ziua a doua, dupa ce s-a oficiat slujba, se imparte la toata lumea cozonac, pasca si oua rosii. Pe urma, fiecare maicuta merge la casa ei"
Singlitichia Marin
Stareta Manastirii Suzana
URCAND, CA LA MUNTELE ATHOS. Dinspre Valenii de Munte, aproape de statiunea Cheia, drumul se ramifica la stanga, urcand serpentina scurta si-abrupta catre un palc de case in perimetrul caruia strajuieste o poarta manastireasca. Suntem in fata asezamantului monahal ce-si datoreaza numele Suzanei Arsicu, femeie instarita care, la 1740, a ridicat biserica pe locul unde Dumnezeu a scapat-o de primejdia unei furtuni, indemnand-o, totodata, sa ramana stareta noului lacas. Azi, Manastirea Suzana numara vreo 50 de calugarite care traiesc "de sine", cate trei, in casute ce dau contur unui spatiu neprihanit, de adanca evlavie.
Daca vii ca turist, aici trebuie sa te intalnesti neaparat cu maica Teofana, ghidul manastirii si cronicarul tuturor evenimentelor acestei societati monahice ortodoxe bazate pe traditie si simbol. Maica e studenta la Teologie si, conversand cu ea, nu se poate sa nu remarci stilul ingrijit, caracteristic unei generatii noi de slujitori ai bisericii romane.
In conditiile acestea, o discutie despre masa de Pasti devine, surprinzator, un dialog savant. Manastirea Suzana are tipicul Sf. Sava - cel care a lasat randuiala cum trebuie facuta slujba, cum se toaca si cum se aduc cele sapte laude, ce indatoriri au stareta, maicile, ucenicele⦠In baza acestui tipic se organizeaza si mesele de Pasti.
TIPICUL MESEI LA STARETIE. Cea mai clara randuiala a mesei poate fi observata la Staretie, unde ritualul cere "maniere calugaresti", vizibile indeosebi de catre invitatii maicii starete. Intre acest
