Am constatat nu o dată că, atunci când sunt în situaţia de a alege un film românesc mai aproape de suflet, aleg mereu "Prin cenuşa imperiului". Există filme slabe, filme bune, filme incredibile şi mai există şi filme excepţionale. "Prin cenuşa imperiului" este un asemenea film. Mai toţi uităm că filmul este regizat de Andrei Blaier, că au mai jucat în el Cornel Coman, Ştefan Sileanu, Ernest Maftei, Constantin Rauţchi, Nucu Păunescu, Petre Gheorghiu-Goe, Irina Petrescu, Florina Cercel, Elena Albu. Dar nici unul dintre noi nu uită că "Prin cenuşa imperiului" înseamnă Gheorghe Dinică şi Gabriel Oseciuc.
Fiecare film al regizorului Andrei Blaier este însoţit de regretul că putea să-l facă mai bine. "Prin cenuşa imperiului" i-a legat foarte tare pe Andrei Blaier şi pe Gheorghe Dinică. "Am avut imense dificultăţi de lucru, pe care Gheorghe le-a suportat cu nebănuită delicateţe", spunea Andrei Blaier într-un interviu la momentul apariţiei filmului pe marele ecran. "Îi plăcea personajul şi credea în el. Când am plecat la Karlovy Vary, i-am spus că o să ia premiul de interpretare. Mi-a râs cu o modestă superioritate. Dar eu ştiam ce ştiam. Am petrecut o dimineaţă, pentru mine de neuitat, când a venit să-şi ia uriaşa «cupă de cristal» pe care o cărasem cu mare grijă. Dacă ar fi auzit cu urechile lui cum vorbeau despre el personalităţi de renume ale cinematografului prezente la festival... Dinică este un prieten rar. Că are geniu actoricesc nu e un secret pentru nimeni. Unii îl consideră dificil, cei mai mulţi îl cred întortocheat, răutăcios, nesociabil. «Fiara» are însă o logică de comportare care ne scapă nouă. De câte ori te încurcă, trebuie să ai complexe. Când se simte mai bine la filmare, trebuie să opreşti filmarea, să nu filmezi. Dacă textul îi sună prea bine, trebuie neapărat să-l verifici. Dacă refuză pe loc textul, e, cu siguranţă, acolo ceva neclar,
