Dupa aproape un an de sedere printre muscali (si cu ceva experiente dramatice datind inca din epoca "podurilor de flori", in reminiscenta), normal ca nu te astepti la ceea ce prin protocoale se cheama deschidere, dialog, toleranta, multiculturalitate. Doua lucruri m-au mirat, ca sa zic asa, in ultimul timp: Calinescu si John McCain, senator american, contracandidat al lui Barack Obama la prezidentialele din 2008. Nu rideti: asocierea nu e atit de hazardata precum pare. Daca ma scrutez bine, vine dintr-o mult prea lunga vechime in mediul de pe-aici. Cind stai un numar de ani, suficient de multi ca sa concresti pina si cu aberatiile (care, altfel, te-ar izbi, cum li se si intimpla de regula strainilor), tot ceea ce, la un moment dat, vexeaza logica peisajului nu se poate sa nu-ti sara in ochi. E ca si cum ai lua o palma in plina siesta. Inertiile domestice au avantajul lor, usor paradoxal: potenteaza vigilenta. Bunica, pe care n-am vazut-o iesind decit de vreo doua ori din curte si care, saraca, nici carte nu stia, remarca pe data orice schimbare de decor, cit de inaparenta. Traia, daca pot spune, intr-o autarhie deplina (n-a facut, ce straniu, pasiune pentru tacla si circota, ca alte femei din sat); in schimb, isi cunostea "fieful" cam asa cum ajunge sa-si cunoasca materia un geometru, de pilda. Cazul meu e din categoria asta, oarecum. Dupa aproape un an de sedere printre muscali (si cu ceva experiente dramatice datind inca din epoca "podurilor de flori", in reminiscenta), normal ca nu te astepti la ceea ce prin protocoale se cheama deschidere, dialog, toleranta, multiculturalitate. Pe aiurea, poate, desi imi vine greu sa cred, fiindca natura umana, fundamental (la nivelul unor invariante instinctuale, daca termenul nu-i de tot obscur), este imuabila. "Iubirea de aproapele" e un construct in disperare de cauza, o lesa pentru animozitatea asa-zicind originara. As putea