...plutim intr-un nor de cenusa literara, pe care mijloacele ultra-moderne de locomotie nu indraznesc a-l strabate, de teama sa nu se gripeze. O scriitoare care se complace, la Iasi, intr-un con de umbra este Angela Traian. Desi are publicate, din 1975 si pina acum, trei plachete de versuri, trei carti de proza si una de eseistica literara, nu este nici macar membra a Uniunii Scriitorilor. Probabil ca n-a interesat-o apartenenta la breasla, sau din lehamite fata de incercarile prin care trebuie sa treci spre a accede la aceasta calitate. Plus ca US e plina de tot felul de veleitari care cred ca, odata cu obtinerea carnetului de membru, le-a fost inminat si acela de scriitor. Intrebat fiind citi scriitori vor iesi de la (celebra) Scoala de Literatura din anii '50, Sadoveanu a raspuns ca "vor iesi atitia scriitori citi au intrat". In US, la ora actuala, sint mai multi membri decit scriitori. Unii dintre ei au dat puternic din coate, au miscat din urechi, au facut sluj pe la mai marii breslei care, pina la urma, enervati sau plictisiti, le-au dat nota de trecere. Exact cum se intimpla si-n invatamintul de toate gradele, cu elevi/ studenti care sint trecuti clasa cit de mila, cit de sila. Dar capra riioasa e tot ea cu coada sus. Zimbesc a ride cind vad cite unul dintre acestia cum se ratoieste la cei care, eventual, nu le recunosc "opera", sau se autociteaza generos, punindu-se in contexte literare cit mai avantajoase. Angela Traian nu este singura care a ales discretia. I-as mai cita aici pe Aura Musat, pe Catalin Ciolca, pe Nicolae Ionel, pe Mircea Popovici, scriitori care ignora "viata literara", publicitatea, preferind a-si tese, fiecare, pinza lui de paianjen. Totusi, la inceputul anilor '90, un Nicolae Ionel sau un Catalin Ciolca erau prezente remarcabile, deosebit de ofensive, in publicistica ieseana, spre a parasi, mai apoi, cimpul de lupta si a se dedica - glori