Am citit şi recitit acest articol, şi totuşi nu înţeleg ceva: cum de este posibil ca croaţii să fie corupţi, clientelişti ş.a.m.d., şi să nu fie supuşi mecanismului de monitorizare, asemeni României şi Bulgariei? Zagreb nu este gata

Ce fel de învăţăminte a tras, se spune, Europa, timp de zece ani, dacă primim în UE tot o ţară coruptă? Aceeaşi Mărie dar nu cu aceeaşi pălărie...Există aici o dimensiune pe care nu o înţeleg. Sau poate că tocmai asta est de priceput: că mecanismele de verificare periodică tot nu folosesc la nimic.

Deci...citim pe presseurop.eu:

"Cu peste douăzeci de ani în urmă, Germania era prima din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene [nu erau decât 12 pe atunci] care a recunoscut independenţa Croaţiei. Ea chiar ameninţase la vremea respectivă că o va face unilateral dacă UE nu reuşeşte să ajungă la un consens. Ori astăzi, Germania va fi printre ultimii dintre cei Douăzeci şi Şapte, dacă nu va fi chiar ultima în a ratifica Tratatul de aderare a Croaţiei la UE.

Şi nu este vorba despre sfârşitul unei poveşti de dragoste între Germania şi Croaţia, nici de o răzbunare pentru eliminarea în sferturile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din 1998. Germania se află acum în fruntea ţărilor sceptice cu privire la viitoarea extindere a UE, pentru că este nemulţumită de situaţia din anumite ţări nou aderate. Eroare

Cu sprijinul Olandei, Danemarcei şi al Finlandei, Germania consideră că UE nu îşi mai poate permite, din motive politice, să renunţe la regulile de bază ale funcţionării Uniunii, şi anume la respectul statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate. Statele mai sus-citate consideră că nu se mai pot face compromisuri asupra respectării acestor norme. Germania a propus chiar ca toate statele membre ale Uniunii, indiferent dacă sunt vechi sau noi, să fie supuse unei supravegher