Una dintre dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a fortei de munca este un obiectiv fundamental ce trebuie atins in vederea realizarii pietei comune. Teoretic, exceptie ar Una dintre dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a fortei de munca este un obiectiv fundamental ce trebuie atins in vederea realizarii pietei comune. Teoretic, exceptie ar face doar sectorul public, unde libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de securitate nationala. Practic, imediat dupa extinderea Uniunii cu inca 10 noi state, vechile membre au introdus reglementari specifice in privinta drepturilor la munca, asa-numitele "restrictii de tranzitie", multe dintre ele contradictorii si putin cunoscute de publicul larg.

Restrictii de tranzitie

Argumentele "Celor Vechi" au fost acelea de a-si proteja pietele de munca nationale in fata unui eventual aflux de muncitori din Est si faptul ca sistemul de asigurari ar fi dat peste cap. Acest fapt a fost posibil deoarece Tratatul de aderare a noilor state membre permite introducerea de masuri de tranzitie numite in cercurile UE ,aranjamentele 2+3+2 ani".

Aceasta perioada de tranzi-tie este impartita in trei faze:

1. In prima faza (pana la 30 aprilie 2006), statele UE pot aplica masurile nationale bazandu-se pe acordurile bilaterale in formularea politicilor pietei de munca

2. In ianuarie 2006, Comisia Europeana va prezenta un raport Consiliului in privinta functionarii aranjamentelor de tranzitie. Pe baza acestui raport, statele membre vor trebui sa notifice CE asupra intentiilor din perioada urmatoare

3. In cea de-a doua faza (intre 1 mai 2006 si 30 aprilie 2009), legea comunitara in privinta libertatii de circulatie a fortei de munca se va aplica in acele state care nu consemneaza Comisiei intentiile privind continuarea aplicarii r