Italia duduie de scandalurile în care este implicat Silvio Berlusconi. Şi acestea nu mai contenesc. Cel mai recent se desfăşoară în jurul unei tinere din Maroc care ar fi prestat servicii sexuale pentru premier pe cînd era încă minoră. Şi care, arestată fiind de poliţia din Milano pentru furt, ar fi fost salvată de un telefon de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri prin care i se cerea eliberarea pentru că ar fi „nepoata lui Mubarak“. În cazul acesta, pe care presa italiană îl numeşte „Rubygate“ (de la numele „de scenă“ al fetei, Ruby), o primă înfăţişare va avea loc pe 6 aprilie. Berlusconi riscă pînă la 3 ani de închisoare pentru relaţii sexuale cu o minoră şi 12 ani pentru abuz de funcţie.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an De cîţiva ani, istoriile amoroase ale premierului italian au făcut înconjurul lumii. Reacţiile lui Berlusconi au fost de latin lover de duzină – s-a lăudat cu performanţele sale, făcînd cu ochiul audienţei şi crezînd că asta îl va face mai popular. Straniu comportament pentru un personaj căruia i s-a spus, ani la rînd, il grande communicatore, tocmai pentru că era mereu pe fază şi ştia să folosească prezenţele publice şi mass-media în favoarea sa. De altfel, fără mass-media, Berlusconi nu ar fi devenit politician. În 1993, după ce Partidul Creştin-Democrat se prăbuşise ca urmare a scandalurilor de corupţie, electoratul de centru-dreapta rămăsese „orfan“. Berlusconi a identificat rapid „segmentul de piaţă“ liber şi, în vreo şase luni, a lansat un produs politic numit Forza Italia (partidul său de atunci, înfiinţat la repezeală), utilizînd toate instrumentele de marketing şi canalele de comunicare pe care le avea la îndemînă. Aşa a ajuns pentru prima dată premier, în 1994. Încă de atunci s-a spus că intrarea sa intempestivă în politică se explică doar