Legenda Pieţei Universităţii s-a retras în lumea sa. Spune că \"democratura\" manevrează oamenii şi că, la noi, statalitatea a fost abandonată.
1 /.
În urmă cu 20 de ani, toate ziarele publicau poze cu el pe prima pagină. Azi, refuză să fie filmat şi fotografiat. Cuvintele îi erau ascultate de mii de inşi. În prezent mai vorbeşte, din când în când, doar cu studenţii. Avea plete şi o figură de Crist. Acum e cărunt şi tuns scurt. Cearcănele i-au rămas. Mulţi îşi puseseră speranţa în el, ca într-un Mesia. A fost la un pas să fie linşat în public. Astăzi se plimbă pe stradă nerecunoscut de nimeni.
După zece ani a simţit iar tentaţia puterii. Asocierea de către presă a numelui său cu al unui temut personaj l-a compromis. S-a scris că a făcut avere din afaceri cu armament. Nimeni nu are, însă, dovezi. Are aproape 50 de ani şi s-a retras la munte. A fost un simbol al democraţiei. Acum e unul al dezamăgirii multora. Îl cheamă Marian Munteanu.
Dom’ profesor a fost golan
Are ce spune, dar zice că n-are de ce. "Provin, poate, din altă lume... A mea a murit sau e scufundată!", e misterios fostul "preşedinte al golanilor". "Nu sunt o persoană publică. N-am fost, în ultimii 21 de ani, angajatul statului. Singura relaţie cu statul e că îmi plătesc impozitele. Să ne înţelegem!", anticipează, parcă, Marian Munteanu o parte din întrebările ce urmau.
E foarte politicos. Fostul "golan" se recomandă "profesorul Munteanu". Predă etnologia la Universitatea Bucureşti, ca profesor asociat. A ales ca loc al întâlnirii un pub micuţ de pe Edgar Quinet. Îl parafrazează pe Eminescu: "Las lumea aceasta să meargă cum îi place dumisale!". E la costum, cu maletă pe gât, ciocate şi o şevalieră pe inelarul mâinii stângi. A găsit greu loc de parcare pentru uriaşul Land Rover. E circumspect: "Mie nu-mi foloseşte nimic din ceea ce vreţi s