Petre Oprea, unul dintre cei mai cunoscuţi critici şi istorici de artă de la noi, considerat de specialişti „cea mai sigură bancă de date din viaţa artiştilor români", a murit joi, la 87 de ani.
Timp de peste cinci decenii, Petre Oprea s-a preocupat de scrierea unei istorii a artei româneşti, publicând mai multe cataloage şi monografii ale pictorilor Francisc Şirato (1965), Lucian Grigorescu (1967), Marius Bunescu (1971), Corneliu Michăilescu (1972), M. H. Maxy (1974), Gheorghe Ionescu (1988), precum şi un album consacrat lui Constantin Brâncuşi (1972, reeditat 1976). Pe lângă incursiunile sale în viaţa artistică românească, Oprea a publicat titluri despre cronicari şi criti-ci, colecţionari sau societăţi artistice, despre decoraţiunile din vechile case bucureştene. A scris despre marii artişti pe care i-a cunoscut, printre care se numără şi Constantin Artachino, Lucia Bălăcescu Demetriade, Gheorghe Ionescu, Milita Petraşcu, Alexandru Ciucurencu şi Gheorghe Vânătoru.
O ilustrare completă a fenomenului artistic este reflectată în opera sa de-o viaţă, Jurnalele, care cuprind expoziţii, impresii, întâlniri, toate fiind esenţiale pentru ilustrarea istoriei artei româneşti. A publicat şi a colaborat la peste 50 de volume, a scris peste 350 de studii şi articole publicate în revistele de specialitate.
Petre Oprea a lucrat, la începutul carierei la Institutul de Istoria Artei, alături, de istoricul de artă George Oprescu. A fost membru fondator al Societăţii de Artă din România, a condus ca director adjunct Muzeul Naţional de Artă al României din 1980 până în 1992, unde a organizat mari retrospective ale artiştilor şi a accelerat achiziţionarea de artă valoroasă. Petre Oprea va fi incinerat astăzi, de la ora 14.39, la Crematoriul uman Vitan-Bârzeşti.
În memoria celor care l-au cunoscut va rămâne în primul rând pentru ajutorul său dezinteresat, of
