Sa ne improspatam memoria: silogismul este un rationament deductiv care contine trei judecati legate intre ele astfel incit cea de-a treia judecata, care reprezinta o concluzie, se deduce din cea dintii prin intermediul celei de-a doua (DEX ’98). Iata, ca sa ne lamurim mai bine, doua exemple.
n Exemplul nr. 1: Fascismul este un lucru rau. Comunismul se opune fascismului. Deci comunismul este un lucru bun. Sigur, daca acceptam ca tot ce se opune raului e bun si, reciproc, tot ce se opune unui lucru bun e automat rau. Bun, recunosc, nu e chiar cel mai direct exemplu de silogism, un dascal mai cu har ar fi luat-o mai usor, dar cred ca acum avem o baza de discutie. in plus, exemplul e convenabil pentru ca poate fi foarte usor dualizat obtinind:
n Exemplul nr. 2: Comunismul este un lucru rau. Fascismul se opune comunismului. Deci fascismul este un lucru bun.
Veti fi inteles, de buna seama, ca am folosit indicativul prezent numai pentru a nu fi nevoit sa complic enunturile transformindu-le chiar in dubitative: cine poate spune cu certitudine daca fascismul (mai) este, a fost sau va mai fi (puschea pe limba!), la fel in privinta comunismului. De asemenea, nu e cazul sa intram in amanunte si in distinctii subtile intre fascismul mussolinian si cel franchist, sau salazarist, intre nazism si fascism. Sa convenim ca prin termenul generic „fascism“ intelegem toate aceste ideologii. La fel cum nu distingem intre stalinism, brejnevism, dejism, maoism, titoism, ceausism etc. si le grupam pe toate sub eticheta „comunism“. Oricum, cine mai are timp de nuante? Ca sa intelegem mai bine despre ce vorbim, sa venim la lucruri pe care le cunoastem mai indeaproape. Anume, sa inlocuim in silogismul al doilea cuvintul „fascism“ prin „legionarism“.
Nu pierdem mare lucru. Merge. Doar legionarismul s-a opus de la inceput bolsevismului, nu antisemitismul a
