Ei sint vedete internationale fara nume. Au probabil presa la usa laboratorului zi si noapte. Daca o femeie de serviciu sufla ceva pe gaura cheii, acel ceva devine imediat stire de prima pagina. Stiinta e acum noua religie. Inaintea stiintei, oamenii se ghidau dupa Biblie, traditii, instincte etc. Se ghidau si se certau facind tot felul de interpretari. Astazi, cercetatorii britanici creeaza si distrug mituri, ei formeaza pachetul de conduita in lume, ei sint zeii. Cu totii ne luam, mai mult sau mai putin, dupa ei. Au ajuns sa ne conduca viata, sa ne sugereze cum gindim, cum ne organizam zi de zi. De pilda, cele mai multe controverse intre doi interlocutori, care pornesc de la un lucru banal, ajung in cele din urma la invocarea automata a unei autoritati superioare tuturor: adevarul stiintific. Si cum altfel decit apelind la reprezentantii lui pe pamint, respectiv cercetatorii mai sus mentionati, "pastorii" cu halate in loc de patrafir? Un fapt bazat pe ceva stiintific, solid, citit intr-un ziar ori revista de specialitate, auzit la radio ori vazut la televizor (ciocolata e nociva organismului sau este elixirul tineretii? Dar cafeaua? Ceaiul de musetel este sau nu antiinflamator? Dar aspirina? s.a.m.d.). Multi dintre noi chiar ii luam in serios si ne schimbam regimul de mincare, de somn, relatiile, gusturile, placerile, viziunile. Pe toate le facem cu gindul impacat ca altcineva le-a experimentat pentru noi si e ceva sigur. Spre exemplu, am aflat ca imbatrinirea poate fi intirziata daca ingurgitam zilnic cit mai mult resveratrolcare se gaseste in vin. Sau calea fericirii e sa fii "vesel din fire sau vesel prin educatie" (de exemplu, daca faci 5 acte de bunatate pe zi, sentimentul de multumire creste considerabil); sa rizi in hohote, "exact tipul de gest aventuros, indraznet, care te poate face sa te simti bine" (cercetatorul respectiv a conectat voluntarii la electro