Motto: “Celula aceasta nu este o celulă. M-au închis într-o cușcă. Într-o cușcă de animale. Animalul sunt eu. Sunt un animal în cușcă.”–Lena Constante
Lena Constante (1909-2005) a fost ultima supravietuitoare dintre victimele („actorii”) procesului Patrascanu. Nu stiu daca mai traiesc unii dintre anchetatori. Niciunul nu a marturisit public cainta pentru rolul jucat in acea monstruoasa inscenare. Aceste randuri se vor un indemn pentru tinerii din Romania de a nu lasa aceste clipe de infamie sa se evapore in neantul ignorantei si amneziei. Editura Humanitas a publicat o noua editie a memoriilor ei din inchisoare, ingrijita si prefatata de profesoara Ioana Both de la Universitatea “Babel-Bolyai”. O carte esentiala a literaturii concentrationare romanesti si mondiale, marturia Lenei Constante este o lectura indispensabila pentru toti cei care vor sa inteleaga dimensiunile greu de inchipuit ale Raului totalitar.
Lena Constante a fost o intelectuala de stanga, artista plastica de mare originalitate, sotia lui Harry Brauner, celebrul folclorist, condamnat si el in lotul Patrascanu. Ultima notatie din „Jurnalul” lui Mihail Sebastian, cu putin timp inaintea accidentului fatal, mentioneaza o excursie la Cabana Diham impreuna cu Patrascanu, sotia acestuia Elena (Hertha), precum si Harry Brauner si Lena Constante. Putem sa ne imaginam cum ar fi incercat tortionarii lui Dej sa „largeasca” grupul implicandu-l pe autorul „Jocului de-a vacanta”. Odata cu ocupatia sovietica, Romania intrase in era anchetelor si a persecutiilor in masa.
Implicata in investigatia ordonata de Dej si supervizata de Iosif Chisinevschi (in acel moment mana dreapta a lui Dej, membru al Biroului Politic, tar al propagandei, coordonator al sectiilor “speciale” ale CC al PMR), Lena Constante a incercat initial sa se opuna acuzatiilor suprarealiste: complot antistatal, tradare de patrie, na
