Un grup de români hotărăsc să-l omoare pe Ceauşescu şi angajează pentru asta un asasin de profesie. Pentru a fi siguri de reuşită, au ales dintre mai mulţi candidaţi pe acela care avea cele mai multe referinţe, cele mai spectaculoase realizări. Cel ales şi-a pregătit îndelung şi minuţios atentatul. În ziua hotărâtă, însă, a dat greş. La anchetă, securiştii, care-i cunoşteau performanţele, l-au întrebat, intrigaţi, cum a fost posibil.
- Cum să vă spun?! Eu sunt obişnuit să-mi fac treaba în linişte, să mă concentrez atunci când trag. Până acum nu mi s-a mai întâmplat ca, în momentul decisiv, toată lumea din jurul meu să-nceapă să strige: "Trage, mă, odată!..."
Caustice şi crude, bancurile care îl vizau pe prea iubitul fiu al poporului de la Scorniceşti au devenit în ultimii ani ai comunismului chiar... criminale! Ele preziceau finalul violent al lui "nea Nicu", nu pentru că românii ar fi avut vreo pasiune pentru atentatele la viaţa conducătorilor, ci pentru că era evident că sistemul putea fi învins doar prin doborârea directă a celui supranumit "Sfidarea mondială". Românii par să nu mai fi avut nici măcar indulgenţă faţă de cel care îi conducea. "Întrebare la Radio Erevan: Se poate face dragoste în ziua înmormântării lui Ceauşescu? Răspuns: Da, dar numai cu nevasta, ca să fie jalea mai mare!"
Acestea sunt unele dintre bancurile culese de Călin-Bogdan Ştefănescu chiar în cursul anului 1989. Vreme de 10 ani, inginerul a adunat bancurile pe care le-a auzit, vreo 830 la număr, notându-le minuţios într-un caiet şi semnând data culegerii. Le-a publicat pe toate într-o colecţie, "10 ani de umor negru românesc. Jurnal de bancuri politice". Călin-Bogdan Ştefănescu a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii în '71, când a fost repartizat la ITB. De prin '93 lucrează în Primăria Municipiului Bucureşti, în cadrul serviciului Tran
