Limitele acestor zone protejate nu au fost legiferate, suprafeţele nu corespund în lege cu realitatea, ceea ce face imposibilă aprobarea unor regulamente, astfel încât aceste comori ale naturii să poată fi exploatate şi din punct de vedere turistic
Teoretic, 7% din suprafaţa judeţului, respectiv 28.350 de hectare, este constituită din arii protejate, însă, limitele şi suprafeţele acestora nu coincid în legislaţie cu realitatea, ceea ce duce la o serie de probleme. Acest lucru a fost subliniat atât de reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Braşov, cât şi de custozii acestor rezervaţii într-o întâlnire cu reprezentanţii Prefecturii, care au vrut să afle tocmai problemele cu care se confruntă aceştia. Reprezentanţii APM Braşov au precizat că limitele ariilor naţionale protejate, cu excepţia parcurilor naţionale, nu sunt legiferate, ci este menţionată doar suprafaţa acestora în Legea 5/2000 privind planul de amenajare al teritoriului naţional. Totodată, limitele Siturilor Natura 2000 au fost trasate grosier şi imprecis fiind introdus şi intravilanul localităţilor, care de fapt nu face parte din zona de conservare. De exemplu, în Legea 5/2000, Pădurea Bogăţii, care este rezervaţie naturală de timp faunistic, floristic şi geologic, figurează cu 6.329 de hectare, dar în realitate aceasta are 8.500 de hectare. O situaţie similară este şi în zona umedă Cotul Turzunului, dintre Hoghiz şi Racoş, care în această lege este notată cu 0,3 hectare, dar se întinde în realitate pe aproape 400 de hectare.
Lacunele legislative dau frâu liber ilegalităţilor
Lipsa acestor date a condus şi la imposibilitatea conturării unor planuri de management sau a unor regulamente pentru aceste arii. În unele cazuri, cum ar fi pentru Parcul Naţional Piatra Craiului aprobarea planului de management, care trebuie să fie făcută prin hotărâre de Guvern, se tot amână din