De obicei, dezvaluirile apar la final de articol, dar as vrea totusi sa incep cu ele.
Fac parte din consiliul de administratie al Yandex, o companie rusa aflata in spatele unui motor de cautare cu 60% cota de piata in Rusia, comparativ cu aproximativ 20% pe care le detine Google. Sunt investitor si consilier la AnchorFree, firma care ofera Hotspot Shield, o retea privata virtuala (VPN), accesibila public si care ii permite utilizatorului sa navigheze pe internet fara sa-si dezvaluie identitatea, fie pentru ca este ingrijorat ca vreun hot ar putea sa-i fure datele bancare sau ca guvernul i-ar putea monitoriza activitatea pe internet. Avem lunar cam un milion de utilizatori din China (dintr-un total de sapte milioane la nivel global).
Fac de asemenea parte din consiliul de administratie al 23andMe, o firma cofondata de sotia lui Sergey Brin, unul dintre fondatorii Google. Asadar, am multiple motive de a fi interesata de subiectul recentelor mutari ale Google in China.
La inceput am sprijinit prezenta Google in China. Credinta mea fundamentala este ca, de fiecare data cand un utilizator primeste o informatie, o particica a creierului se bucura si spune: "E bine sa afli lucruri. E dreptul meu sa am informatii, fie ca e vorba de mersul trenurilor, viata starurilor de cinema sau activitatea politicienilor cu puterea de a lua decizii care imi afecteaza viata".
Daca poti pune intrebari despre unele subiecte, nu insa si despre altele, in final vei ajunge sa pui sub semnul indoielii procesul informarii in sine. Sperantele Google (si ale mele) ca ar putea ajuta la eliberarea Chinei par astazi usor naive.
Sigur, faptul ca exista cenzura nu e un mare secret in China, unde aproape 30.000 de oameni lucreaza ca cenzori. Acesti oameni au nume si chipuri si pot negocia cu o editura pe marginea unui anume subiect sensibil. E mai greu sa negocieze cu
