Doi mari jucători americani de tenis s-au aflat pe faimosul pachebot, în aprilie 1912, în tragedia în care piereau 1.512 oameni. După doi ani, Karl Howell Behr și Richard Norris II Williams se întîlneau în meci direct
Nu-i un supermeci. Un 6-2, 6-2 şi 7-5. Banal. La final însă, cei doi tenismeni vin la fileu, îl ocolesc, se îmbrăţişează şi se lasă în genunchi. Plîng. Spectatorii tac. Păsările se opresc din respirat. Capetele-n jos. Fiecare dintre ei a pierdut 1.512 fiinţe…
Bărbatul din stînga era de viţă nobilă. Născut în Elveţia, descendent direct din uriaşul Benjamin Franklin. Crescut cu ştaif, ciripitor de franceză şi germană. Prima rachetă “profi” o deţinuse la 12 ani. În 1911 era campionul “Ţării Cantoanelor”.
Cel din dreapta, niţeluş mai scund, avocat de meserie, absolvent de “Yale”. Membru al US Davis Cup Team, în 1907. Finalist, la dublu, la Wimbledon. Ambii, supravieţuitori ai tragediei scufundării “Titanicului”…
Richard Norris II Williams s-a îmbarcat, dimpreună cu al său tată, pe cel mai luxos pachebot al vremurilor, de la Cherbourg, din Franţa. Au fost la un cioc de barză de a-l piede, coborîseră, la Paris, în staţia greşită. Se urcaseră şi-şi ocupaseră luxosul apartament.
Picioare salvate din calea fierăstraielor
Karl Howell Behr suise, culmea, tot acolo. 30 de lire sterline biletul, cabina C-148, prima clasă, la 11 metri de Williams. Nu se cunoşteau. Karl avea o poveste de telenovele. La 26 de ani se iubea cu Helen Newsom, o dragălaşă ce abia-şi prinsese în viaţă majoratul. Babacii nu vedeau cu ochi buni o posibilă căsnicie, puneau, mereu, piedici. Tînărul zisese că are o afacere de derulat în Europa doar pentru a fi alături de iubită. Încerca să-şi convingă socrela că diferenţa de etate nu-i bai unde-i corazon.
La 11:40 PM, pe 14 aprilie 1912, Titanicul a lovit aisbergul. Williamşii – tată şi fiu – nu s-au urca
