Pe linga numeroasele sale dezavantaje, reale sau inchipuite, democratia are macar avantajul ca, intr-o anumita masura, ii obliga pe cei aflati in competitia politica sa fie mereu in pozitii de lupta unii cu altii. Miercurea ce a trecut, la exact o saptamina de la difuzarea deja clasicei casete cu Traian Remes in chip de "imparat" (as fi preferat, desigur, "sultan"!), care a declansat probabil cel mai important scandal politico-mediatic din ultimii ani, Clubul Roman de Presa a luat in discutie acest caz. Mai precis, a discutat daca redactia de stiri a TVR, care a difuzat in cadrul Jurnalului de seara secventele amintite (de fapt, prima parte a lor), a incalcat codul deontologic al acestei organizatii. In urma deliberarilor, Consiliul de Onoare al Clubului a decis ca nu a fost nici o culpa deontologica la mijloc. Este drept ca, potrivit presedintelui acestui for, Cristian Tudor Popescu, era loc si de mai bine, dar ramine drept istoric faptul ca dl. Popescu si ceilalti au ajuns la o asemenea concluzie, mai cu seama daca tinem cont de opiniile anterioare exprimate de acelasi domn. La drept vorbind, ma astept ca, intr-o zi, domnii din comisia respectiva sa voteze daca pamintul este rotund si laptele alb. Primul lucru care ne surpinde in aceasta stire este ca o asemenea discutie a avut loc, cel putin in termenii indicati de dl. Popescu, respectiv, ca o problema de deontologie profesionala. Nu vreau sa spun ca demersul celor de la TVR a fost lipsit de "umbre" etice. Dl. Popescu insusi a observat ca jurnalistii respectivi "au facut si citeva erori", printre care neprecizarea sursei casetelor, folosirea cuvintului "flagrant" in grafica materialului difuzat sau finalul, cu intrebarea "trebuie sau nu sa-si dea Remes demisia?". In acelasi timp, d-sa crede ca "erorile profesionale comise de jurnalistii din Departamentul de Stiri al Televiziunii Publice /.../ sint de natura sa afe