"Flota din Gaza împinge Israelul într-o mare de stupiditate", constata cotidianul israelian Haaretz în urma incidentului din 31 mai, când o intervenţie a forţelor navale israeliene asupra navei turceşti Mavi Marmara, care transporta ajutoare umanitare spre Fâşia Gaza, a lăsat în urmă 9 morţi şi 30 de răniţi în rândul pasagerilor navei. Astfel alege editorialistul evreu Michael Chabon să-şi înceapă articolul dedicat condiţiei poporului din care face parte, publicat de The New York Times.
Chabon încearcă să raporteze acest incident sângeros la imaginea de sine pe care "poporul ales" şi-a creat-o de-a lungul istoriei: aceea a unui grup de indivizi înzestraţi cu o nativă, aproape magică, agilitate a intelectului.
Evreii au dat şi un nume acestui autoatribuit dar genetic: "seichel". Un termen care, tradus rigid, înseamnă înţelepciune, însă implică şi pricepere, creativitate, subtilitate şi abilitatea de a nuanţa.
"Evreii au avut tot timpul nevoie de ‘seichel' pentru a supravieţui. Un evreu va căuta întotdeauna calea isteaţă de rezolvare a problemelor pentru că înţelege că acţiunea directă - forţa brută, spre exemplu - reprezintă adesea soluţia cea mai puţin elegantă", citează Chabon un alt evreu, Jeffrey Goldberg, semnatar al revistei The Atlantic.
Citat pe care îl etichetează, sec, drept o absurditate. Evreii pot sau nu să fie mai deştepţi decât alte popoare - îşi începe argumentarea Chabon - dar cert este că dovada existenţei acelei însuşiri supranaturale invocate anterior nu poate fi găsită în istoria evreilor, în aceeaşi măsură înţesată de "capete de lemn" ca şi cea a altor naţiuni.
Mai mult, continuă editorialistul, nici măcar supravieţuirea evreilor de-a lungul secolelor - în ciuda urii, persecutării, intoleranţei şi mai ales a genocidului la care au fost supuşi - nu este vreun truc mintal, ci doar un alt exemplu de continuitate în cadrul s