Locuitorii unui sat din comuna Floreşti au rămas în plină vară fără apă la robinete, din cauza secetei, dar şi a crizei financiare care s-a abătut peste minele din Mehedinţi. Oamenii sunt nevoiţi să care apă de la zeci de kilometri distanţă.

Odată cu încetarea activităţii de la Mina Zegujani, singura sursă de venit a familiilor din zonă, toate fântânile din sat au secat. „De o lună stăm fără apă. Avem vite, păsări, toate mor de sete. Nu avem cu ce să udăm grădinile. De unde apă, din cer? Nici Dumnezeu nu vrea să plouă. Din fântâni scoatem nămol cu găleata şi nimeni nu se interesează de noi“, a spus Ion Nistoran, un bătrân din Zegujani.

Oamenii spun că de când locuiesc aici nu s-au confruntat cu o asemenea situaţie. „De când s-a închis mina şi de când s-a schimbat conducerea ei am rămas fără apă. Cum de nu am avut niciodată probleme până acum? Avem animale, copii mici, nu avem cu ce face mâncare, cu ce spăla. Nu ştim ce să mai facem. Avem o singură fântână de unde luăm apă şi a început să sece şi aceea“, a spus Jenica Boboescu.

Cele mai disperate de această situaţie sunt femeile, care trebuie să gătească şi să-şi crească micuţii. „Trebuie să mă trezesc dimineaţa la ora şase ca să iau apă înaintea vecinului şi să fac mâncare pentru copii. De spălat nici nu mai vorbesc, încercăm şi noi să ne murdărim mai puţin“, a spus o mămică.

Odată cu secarea puţurilor, apa, care era potabilă, nu mai este bună nici de gătit sau spălat. „Vecina mea scoate găleata plină cu mâl, iar la mine apa se înroşeşte când o fierb, nici nu pot să gătesc, că se formează deasupra o pojghiţă, parcă ar fi motorină. Îşi bat joc de noi şi ne lasă să murim de sete pe timp de vară“, a spus Daniela Pâslea.

Se caută soluţii

Inginerul Minei Zegujani ridică din umeri şi spune că, atâta timp cât aceasta este închisă, oamenii nu vor avea apă. „Îmi pare rău de sit