Totusi, din punct de vedere moral, se poate incerca o schita de portret-robot al fraierului: e naiv, e capabil de sinceritate, de generozitate si altruism, e usor de jignit - pe scurt, fara spirit practic. Fraierul, spre deosebire de romanul impartial, este o specie umana care creste peste tot in lume, adica si in tinuturile temperate, si in cele calde, si in cele reci; in catunele uitate de Dumnezeu, in comune infloritoare, in tirgusoare, tirguri si metropole, in oaze si iglu-uri, la munte sau la ses; sub dictaturi, in regimuri democratice etc. Exista apoi fraieri permanenti si fraieri cu intermitenta (nobody is perfect!). Sint sigura ca nu exista fiinta care sa nu fi cunoscut episodic starea de fraier - insa nu stadiul, subclasa asta intereseaza aici, ci exceptiile, adica fraierii... permanenti. Cum nu se fac statistici privitoare la ei, nu am idee daca in lume prevaleaza numeric cei din categoria sexului slab sau a celui tare, daca mor tineri sau sint longevivi. Si blonzi, si bruni, si slabi, si grasi, si inalti, si scunzi - e greu sa le faci, din punct de vedere fizic, un portret-robot. Poate ca privirea ar constitui un indiciu - numai ca privirea poate fi jucata sau e, pina la urma, ceva inefabil, nu-i asa?, deci fie nu e un argument forte, fie nu are sanse sa poata fi prinsa intr-un astfel de portret. Cu toate astea, as zice - dar nu bag mina in foc - ca privirea fraierului e, cel mai adesea, usor de citit. De aceea, unii, care-si dau seama ca-s fraieri (de fapt, cei mai multi isi dau seama de un asemenea lucru, fraierilor nu inteligenta le lipseste), dar funciarmente n-au ce face, isi pun o masca de duri; insa, Dumnezeu sa ma ierte, masca nu e o functie si, nefiind o functie, nu e capabila, dupa cum zice binecunoscuta lege biologica, sa creeze organul... Totusi, din punct de vedere moral, se poate incerca o schita de portret-robot al fraierului: e naiv, e capa