Romania este intr-o situatie tulbure si dificila.
Contextul economic european si mondial tocmai desfiinteaza mitul statelor sociale, asistentiale, (Grecia, Spania, Portugalia, Italia) si valideaza modelul statelor capitaliste pur-sange, prudente, bazate pe productii importante de bunuri si servicii vandabile, pe meritocratie, pe respectul individului si dreptului sau de a-si decide destinul. (Canada, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Germania).
Romanii nu s-au despartit integral de nostalgia statului comunist, care avea „grija” cetatenilor sai, in sensul in care traiau prost, dar toti, cu exceptia conducatorilor care dijmuiau, fraudau banul public, beneficiau de avantajele puterii totale. Statele de acest tip s-au si prabusit unul dupa altul, rezista doar Coreea de Nord, unde foametea este problema principala a societatii.
Avem de ales, inclusiv la viitoarele alegeri parlamentare, intre cele doua viziuni: un tip de societate capitalista pur-sange, sau un stat social, asistential, care sa redistribuie cetatenilor ce nu are, din imprumuturi care si-au atins limita maxima a rezonabilitatii. Astfel de imprumuturi nu mai sunt posibile, pentru ca nu mai exista „substanta reala” a creditarii.
USL este promotorul statului social, asistential. In plus, vrea puterea totala („avem guvernarea, dar nu avem puterea”-Victor Ponta), exact ca in statul comunist. Cu toate institutiile (in special din justitie), subordonate, pentru ca hotii sa nu da socoteala cand fraudeaza si se infrupta din banii publici, spre indestularea si imbogatirea activului si clientelei de partid. Exact paradigma comunista a statului.
Recenta incercare de lovitura de stat, decapitarea conducerii statului in trei zile, blocarea legislativa a CCR, incalecarea unor institutii fundamentale (Avocatul Poporului, Monitorul Oficial, ICR, Consiliul National de Etica, 500 de numiri in
