Un hunedorean de 64 de ani trăieşte de mai bine de un deceniu într-o colibă de pe malul unui lac. A renunţat la viaţa de la oraş pentru că nimic nu se compară cu libertatea adevărată, senzaţie pe care o trăieşte zi de zi, vară – iarnă, în locuinţa sa improvizată în care "modernismele" se rezumă la electricitate, un aparat de radio şi un mic televizor LCD.
Nea Vasile și-a făcut o plută din PET-uri. Trăiește mai mult pe apă decât pe uscat
Sursa: Remus Suciu
Pescuitul e viața lui. Spune că nu se plictisește niciodată. „Viața e simplă, de ce s-o complicăm?”, este deviza lui nea Vasile
Sursa: Remus Suciu
Toţi pescarii care frecventează zona lacului Cinciş îl cunosc pe nea' Vasile. L-au supranumit "Tata plăticilor" sau "Regele plăticilor". Nea' Vasile vine pe malul lacului de acumulare încă de când a fost ridicat, la finele anilor '50. Cu 13 ani în urmă a venit de la oraş, din Hunedoara, şi n-a mai plecat de aici.
Malul lacului, leac anti-fumat
"Ce să fi făcut la oraş? Să stau la (o cârciumă destul de vestită, dintr-un cartier mai sărac al Hunedoarei – n.r.), să beau, să fumez şi să joc cărţi? Nu, merci! E de 100 de ori mai bine aici", se justifică Vasile Trofin, acum în vârstă de 64 de ani.
A ieşit la pensie cu 13 ani în urmă. A muncit din greu, o viaţă-ntreagă, în combinatul siderurgic, ca oţelar. Dinainte să iasă la pensie ştia cum o să-şi petreacă ultimii ani din viaţă: singur pe malul unuia dintre cele mai frumoase lacuri din România, Cinciş. "Munca în oţelărie mi-a îmbolnăvit plămânii. Dac-aş fi rămas la oraş, probabil că n-aş fi reuşit să mă las de fumat. Am venit aici şi, după un an sau doi, am lăsat ţigările de tot. Acum simt cu adevărat mirosul de iarbă umedă, sau mirosul florilor de prun", exclamă nea' Vasile, arătând spre peticul de pământ înţesat cu pruni din vecinătatea colibei sale.
Confort rud