La vârsta la care unii se gândesc la pensionare, o văduvă din judeţul Brăila începea una dintre cele mai dificile aventuri ale vieţii sale: emigrarea în Italia, drept unică soluţie pentru a scăpa de greutăţile financiare. După trei ani de muncă, timp în care s-a lovit de multe obstacole, Constanţa Toderaşcu a mărturisit că are totuşi câteva satisfacţii. Faptul că a învăţat o limbă străină, că a reuşit să pună bani deoparte şi că va avea posibilitatea de a beneficia de o pensie de la statul italian. Cu toate acestea, românca se va întoarce peste câţiva ani în ţară, pentru a-şi trăi în linişte bătrâneţea.
Andi Rădiu
Realitatea din Italia
Dificultăţile legate de găsirea unui loc de muncă au determinat-o pe Constanţa Toderaşcu (57 de ani) să plece din Brăila, spre Jesi, o localitate din provincia italiană Ancona.
”Am rămas vaduvă în urmă cu şapte ani, soţul meu murind de cancer. Cei doi fii, Alexandru (27 de ani) şi Dorel (25 de ani) se poate spune că aproape m-au părăsit. Primul a plecat încă din 2002 în Spania, împreună cu soţia şi copilul. Cel de-al doilea este încă în România, dar lucrează la Drumuri şi Poduri şi nu prea îl vedeam acasă.
Rămasă singură, cu puţine rude, şi acelea necăjite, am acceptat un loc de muncă în Italia, ca îngrijitoare de bătrâni, convinsă fiind din relatările persoanei care mi-a găsit acest loc de muncă de faptul că salariul meu va fi de 700 de euro. Până să mă decid în legătură cu posibilitatea de a pleca în Italia am lucrat ca vânzătoare la diferite magazine sau chioşcuri, dar nimeni nu-mi putea oferi mai mult de cinci milioane de lei pe lună. Nu am putut nicoidată să mă răzvrătesc, pentru că vârsta nu-mi mai permitea”, povesteşte românca.
Ajunsă în Italia, cu bani împrumutaţi, a descoperit că locul de muncă nu era chiar ceea ce visase. În plus, pentru a beneficia de el
