Din Republica Moldova vine un aer tare, se tot spune de la o vreme. De la Pizdeţul lui Alexandru Vakulovski (trebuie pus, pentru nişa pe care a tăiat-o la vremea lui, în capul listei), la Nekrotitanium semnat Planeta Moldova (Mitoş Micleuşan şi Florin Braghiş), cărţile scriitorilor din Republica Moldova au transformat, de cîţiva ani, literatura „basa“ într-o marcă înregistrată. Un gust aparte pentru burlesc, un tremolo de melodramă, asumat cu dezinhibare, excese care mai de care şi oralitate truculentă, băşcălie muşcătoare, rusisme, moldovenisme şi un umor drăcesc, de foarte multe grade, sînt toate, în mod clar, adaosuri care diferenţiază produsul de ceea ce se scrie la noi. Fără să explice în totalitate aroma specifică, un lucru e cert: ce se coace în republica de peste Prut are un ferment în plus. Iar cărţile unor autori ca ţtefan Baştovoi, Emilian Galaicu-Păun, Iulian Ciocan, Mitoş Micleuşan sau Alexandru Vakulovski, sînt referinţe clare deja pentru cei obişnuiţi cu literatura contemporană de limbă română. „Rockmanul“ lui Mihail Vakulovski, Tovarăşi de cameră, prima parte a unei anunţate trilogii, Student la Chişinău, nu pică, aşadar, în gol, fapt care îi serveşte, dar care îl şi expune. În plus, un roman semnat de un autor deja cu bună cotă, care şi deschide, ambiţios, o trilogie, generează, prin forţa lucrurilor, un tip de aşteptare ceva mai sus decît ar face-o un debutant ori unul care îşi încearcă, din nou, norocul. Ce oferă însă prima parte a trilogiei lui Mihail Vakulovski e o devălmăşire de piste, de intenţii şi de registre greu orchestrabile şi încă şi mai greu digerabile. Jurnalul macho, de cămin Cartea se vrea, cum o anunţă şi titlul, o cronică la firul ierbii a vieţii de cămin din Chişinău, începînd din 1989 şi pînă cînd protagonistul romanului – Hai, cum îi spun tovarăşii de cameră – termină Facultatea de Litere. Ce au băut, cu cine s-au bătut, d