Este unul dintre cei mai reputaţi specialişti în viticultură din România, care a îmbinat cu succes cercetarea ştiinţifică cu activitatea practică în domeniul viti-vinicol.
S-a născut în Basarabia, provincie care la acea vreme era parte integrantă a României şi la vârsta de 11 ani era deja elev la Liceul Naţional din Iaşi. În 1944, din cauza războiului, şcoala pe care o urma se refugiază la Râmnicu Vâlcea, însă din lipsa banilor nu-şi urmează colegii.
„Evenimentele erau în plină desfăşurare. Am vrut să plec acasă, însă am fost anunţat că niciun tren nu mai pleacă spre Basarabia. M-am urcat în trenul de Bucureşti şi am întâlnit o familie care se cunoştea cu familia mea. Oamenii m-au luat cu ei la Caracal, unde am stat un timp, până mi-am găsit familia refugiată din Basarabia , prin anunţuri în presă", povesteşte Gheorghe Pogorevici despre momentele grele prin care a trecut.
Descendentul unui neam de preoţi
În Vrancea a ajuns în acelaşi an, în urma transferului tatălui său ca preot în comuna Cîrligele. A fost nevoit să reia ciclul gimnazial, la Colegiul „Unirea" din Focşani, liceul urmându-l la Odobeşti, la Şcoala Medie Tehnică de Viticultură şi Vinificaţie.
Spune că şcoala era socotită de mare prestigiu pe plan european, absolvind-o ca şef de promoţie în 1951. În ciuda mediilor mari şi a pregătirii sale, nu a primit recomandare să meargă mai departe la facultate din cauza originilor sale „nesănătoase" (n.r. tată, bunicul, străbunicul şi alte patru generaţii în urmă au fost preoţi).
„Am ajuns profesor de ştiinţe naturale în comuna Andreiaşu de Sus, la o şcoală elementară. Gândul meu era însă la facultate. Funcţionau atunci şi facultăţi la fără frecvenţă, dar spre ghinionul meu am fost luat la oaste, în armată. Iniţial, armata trebuia să fie de doi ani, dar s-a mai prelungit cu un an.
A fost un calvar pentru mine. Voiam să-mi fac