Cele mai interesante pagini din romanul lui Scott McBain, Arginţii lui Iuda, sunt citatele din lucrări ale unor psihiatri celebri ca Jung, ale unor istorici care au scris despre Biserica catolică şi despre impăraţii romani sau inserarea unor pasaje din Biblie. Nu sunt uitate nici cărţi mai greu accesibile publicului larg precum Malleus Maleficarum, Codul de procedură penală pentru condamnarea vrăjitoarelor, Daemonologia lui James al VI-lea al Scoţiei, Descoperirea vrăjitoriei a lui Reginald Scott.O revelaţie?
Cele mai interesante pagini din romanul lui Scott McBain, Arginţii lui Iuda, sunt citatele din lucrări ale unor psihiatri celebri ca Jung, ale unor istorici care au scris despre Biserica catolică şi despre impăraţii romani sau inserarea unor pasaje din Biblie. Nu sunt uitate nici cărţi mai greu accesibile publicului larg precum Malleus Maleficarum, Codul de procedură penală pentru condamnarea vrăjitoarelor, Daemonologia lui James al VI-lea al Scoţiei, Descoperirea vrăjitoriei a lui Reginald Scott.
Combinăndu-le abil cu evenimente imaginare, autorul a realizat o naraţiune căreia nu i se poate nega o anumită tensiune, dar ficţiunea sa e complet lipsită de verosimilitate. Numai cititorul care gustă poveşti cu infruntări intre ingeri şi demoni, intre incarnări ale Satanei şi prelaţi cucernici se poate delecta cu o astfel de beletristică. Dacă s-ar fi limitat să rămănă in spaţiul credibilului, Scott McBain â căruia nu i se poate nega talentul scriitoricesc â ar fi reuşit să ne propună o carte cu mult mai izbutită. Mai ales că ea incepe promiţător, cu procesul unui criminal in serie care scapă de pedeapsă datorită evaluării eronate pe care i-o face un psihiatru de notorietate mondială. Treptat, insă, evenimentele care se succed şi te poartă prin diverse locuri din lume şi in diferite epoci te lasă, in cel mai bun caz, perplex.