De la 14 aprilie 2008,când a fost numit şef al diplomaţiei noastre, Lazăr Comănescu n-a ţinut nici o conferinţă de presă, n-a dat nici un interviu, n-a participat la nici un talk-show.
În zilele de 21 şi 22 octombrie 2008, preşedintele Traian Băsescu a întreprins o vizită în Siria, la invitaţia omologului său Bashar al-Asad. Prin câteva dintre notele sale, vizita s-a constituit într-un moment de impact spectaculos:
1) A avut loc într-o ţară care se afla şi se mai află trecută pe lista Axei răului.
Deşi, în ultimul timp, Siria a dat semnele unei schimbări la faţă în politica sa internaţională, totuşi ea mai stârneşte suficiente suspiciuni pentru a descuraja ţări mici sau mijlocii, precum România, să spargă embargoul diplomatic mai mult sau mai puţin oficializat. Ca şef de stat al unei ţări membre a UE, dar şi a NATO, Traian Băsescu a făcut un gest de curtoazie ieşit din comun faţă de preşedintele sirian, obsedat de ieşirea din izolare.
2) A confirmat o direcţie prioritară a politicii noastre externe asumate – trebuie s-o recunoaştem – de regimul instalat după scrutinul din 2004: cea vizând recuperarea de către România a unor spaţii internaţionale neglijate evident după 1989. Stând sub semnul spaimei de anticomuniştii de serviciu cu gura, atât Ion Iliescu, cât şi Emil Constantinescu au evitat Orientul Mijlociu, lumea arabă îndeosebi, considerând că spaţiul aceasta poartă pecetea frecventării de către Nicolae Ceauşescu. Lipsit de complexe la acest capitol, dar şi beneficiind de amuţirea vocilor anticomuniste prin umplerea cu bani de la buget, Traian Băsescu şi-a putut permite o ofensivă de recuperare a unor spaţii tradiţionale pentru politica noastră anterioară lui decembrie 1989.
Din această vizită a lipsit ministrul nostru de Externe, Lazăr Comănescu.
Nu deţinem date care să ne explice absenţa, surprinzătoare în co