Atelierele nemţeşti Braun, în care se fabrică instrumente muzicale, au apărut în Banat în 1896. Timişoreanul Anton Johannes Braun (72 de ani) a fugit din România în 1977, când avea 36 de ani. În prezent, trăieşte la Egelsbach, lângă Frankfurt, şi a dus mai departe munca începută de înaintaşii lui.
Anton Braun Senior, născut la Szeged în 1877, bunicul lui Johannes, s-a stabilit la Timişoara, iar în 1896 a înfiinţat aici atelierul de lutierie „A. Braun“. Seniorul, alături de cei doi fraţi ai săi, Mihaly şi Janos, au învăţat meseria de la tatăl lor, Antal Braun.
Anton Braun Senior a gestionat afacerea familiei până în 1927, asistând în 1919 la trecerea Banatului şi Timişoarei în graniţele României. „Bruno Braun, unchiul meu, a preluat afacerea în 1928. Perioada interbelică a fost cea mai înfloritoare din punct de vedere economic în România, iar «A. Braun» de la Timişoara era considerat cel mai mare şi diversificat magazin de muzică din ţară“, povesteşte Anton J. Braun.
Au făcut viori în bucătărie
Prima lovitură pentru familia Braun a venit după Al Doilea Război Mondial, când în Banat au ajuns trupele sovietice, care au confiscat tot ce au găsit de valoare. Toate bunurile şi investiţia familiei Braun au fost pierdute.
„Ruşii ne-au luat tot. Tata, Anton Michael Braun, a avut o colecţie impresionantă de viori din Italia, de mare valoare. A ascuns viorile într-o seră de la grădinile din calea Buziaşului. Ruşii le-au găsit şi acolo“, mai spune Anton J. Braun. Atelierul a rămas unul modest, în perioada 1944-1958, iar după interzicerea afacerilor private, atelierul şi magazinele „Braun“ au fost închise.
Cu toate acestea, munca germanilor a continuat în ilegalitate. Unchiul Bruno Braun construia viori în bucătăria locuinţei sale, iar Anton Michael Braun lucra într-o cameră. „În 1947, la naţionalizar