Creditarea sectorului economic privat rămâne, potrivit datelor publicate de BNR, în mare suferință, în ciuda unei ușoare reveniri. Sistemul bancar românesc a trecut cu bine de vârful crizei. Ultimele informații arată că, în 2009, în vreme ce pe piețele financiare externe criza a făcut ravagii, băncile de la noi au înregistrat chiar un mic profit, pe asamblul sistemului. O altă deosebire notabilă, în context, este că nici n-a fost nevoie de un sprijin direct al statului, din banul public, pentru a scoate din dificultate vreo bancă de la noi.Nici n-ar fi fost de unde…
Indirect însă, băncile noastre, cu acționariat covârșitor străin, au beneficiat de protecția aranjamentului extern multilateral încheiat de România cu FMI, prin reducerea treptată a rezervelor minime obligatorii în lei și valută deținute la Banca Națională, este adevărat cu obligația să-și păstreze expunerile pe piața românească. Și de cea a Băncii Naționale acuzată până la sfârșitul anului 2008 că se-mpotrivește odios creditării. Nu este greu de închipuit astăzi, ce s-ar fi întâmplat cu restanțele la împrumuturi, și-așa în creștere, dacă banca centrală n-ar fi apelat în perioada de creștere economică la măsuri neortodoxe și bariere administrative pentru a mai stopa din frenezia creditării. Ar fi fost un dezastru.
De asemenea, nici de unde au provenit câștigurile bancare în anul 2009 nu mai este un secret, în condițiile în care foamea de bani a Ministerului de Finanțe a oferit risc zero și dobânzi înalte. Despre creditul neguvernamental nu se poate vorbi. Băncile și-au fructificat așadar capitalul disponibil, inclusiv cel eliberat din rezerve, grație incapacității statului de a se achita de obligațiile curente, din veniturile curente. Unele au uitat cu totul de creditare, preocupate să facă bani din mouse, mizând pe deprecierea sau aprecierea monedei naționale. De la asumarea oricărui risc,
