„Connecting to Champions League". Acesta era, până de curând, mesajul de intrare pe site-ul oficial al clubului Unirea Urziceni.

Site care acum patru ani nu exista pentru că, la drept vorbind, nici echipa nu prea exista. Unirea, fondată în acte la 1954, a început să fiinţeze în minţile microbiştilor în 2006, odată cu promovarea pe prima scenă fotbalistică. O echipă încropită de Costel Orac s-a chinuit pe fostul „Naţional" şi a reuşit să câştige barajul cu Forex Braşov şi FC Bihor. O formaţie în care vedete erau - Dumnezeule! - Dorel Zaharia şi Dumitru Gheorghe. Apoi, Orac a fost demis după primele meciuri ale echipei în Liga I.

A venit după el Dan Petrescu şi în Bărăgan a început să se joace un pic precum la Londra. Locul 10 pentru o nou-promovată este un frumos falset de la muzica ABBA, pe care o cântă în general echipele care se furişează pe prima scenă fotbalistică. A urmat, la finalul sezonului 2007-2008, un loc cinci în campionat plus medaliile de vicecampioni în Cupa României. Calificaţi în Cupa UEFA, jucătorii „Bursucului" au înfruntat în turul preliminar echipa Hamburger Sport-Verein. Un meci pe HSH Nordbank Arena l-a făcut pe patronul Dumitru Bucşaru să vadă faţa frumoasă a fotbalului, faţa rimelată a sportului rege, care-l face pe orice miliardar să-şi frângă gâtul. De aici a început drumul spre locul unde se învârtesc bogaţii în frac: Liga Campionilor.

Unirea a pierdut frumos dubla cu Hamburg (0-0 şi 0-2), dar şi-a câştigat respectul în rândul microbiştilor. Toamna lui 2008 a venit cu deja firescul progres. Şi totuşi, nimeni n-a crezut până pe 31 mai 2009 că Unirea poate câştiga un campionat în care dinamovistul Borcea ar fi fost în stare să intre el însuşi pe teren (a intrat în final, disperat, pe pista de atletism, urlând la fotbalişti) pentru a se pregăti, în sfârşit, de Champions League. În Bărăgan s-a jucat, o vreme, fix ca la L