O transformare veche de milioane de ani îi intrigă încă pe oamenii de ştiinţă care încearcă să afle cum şi-au dezvoltat maxilarul şerpii veninoşi. Aceste animale se află în posesia celei mai sofisticate arme biologice din lumea naturală, cu care nu se poate compara nici o altă structură generatoare de venin.
O transformare veche de milioane de ani îi intrigă încă pe oamenii de ştiinţă care încearcă să afle cum şi-au dezvoltat maxilarul şerpii veninoşi. Aceste animale se află în posesia celei mai sofisticate arme biologice din lumea naturală, cu care nu se poate compara nici o altă structură generatoare de venin.
Structura dentară a şerpilor veninoşi constituie încă o necunoscută din punct de vedere al evoluţiei în domeniul erpetologiei. Astfel, sistemul complex al colţilor frontali, despărţiţi de colţii poziţionaţi pe partea din spate a fălcilor, este întîlnit doar la aceste reptile, şerpii neveninoşi avînd doar un şir obişnuit de dinţi. Majoritatea şerpilor veninoşi au colţii dezvoltaţi în partea din spate a maxilarului, asemănători unor ace de seringă conectaţi la glanda de venin, însă există şi grupuri de şerpi, precum cobrele şi viperele, ai căror colţi veninoşi se dezvoltă în partea frontală a maxilarului, fiind practic poziţionaţi în faţa gurii. Veninul de şarpe este un tip de salivă modificată, produsă de glande speciale care derivă din glanda salivară parotidă prezentă la vertebrate. Această variantă de glandă este situată în fiecare parte a capului, sub ochi, învelită într-o teacă de ţesut muscular.
TRANSFORMARE. Studiind evoluţia şerpilor veninoşi din specii neveninoase, cercetătorii de la Universitatea Leiden din Olanda au descoperit că dezvoltarea colţilor, poziţionaţi atît în faţă, cît şi în spate în structura maxilarului, s-a produs dintr-o porţiune de ţesut dentar aflat în spatele fălcii superioare, proces c
