Citind interviul lui Costin Ştucan cu Dan Capră devin clare două lucruri. Unul, că Petrolul, lăsat mult timp pe mâinile acestui domn riscă să se ducă pe râpă şi al doilea, că fotbalul s-a populat cu persoane (dinadins n-am zis personaje!) care cred că în timp ce dumnealor pozează în finanţatori, alţii vin să le rezolve problemele.

Dl. Capră a devenit finanţator principal al Petrolului după ce Florian Walter a plecat, nu înainte de a deşerta în bătătura ploieşteană aproape tot lotul lui U Cluj, cu autocar cu tot, recolantat din alb-negru în galben-albastru. Exista deja un stadion superb făcut de Primărie, exista un public care prin prezenţa sa sufletească e jumătate din echipă, iar prin prezenţa economică asigură până spre un milion de euro pe an.

Pe lângă stadion, de la Primărie mai vine şi o sumă consistentă, pentru finala Cupei dându-se 1,2 milioane de euro din banii publici. Asta în condiţiile în care străzile din Ploieşti sunt departe de perfecţiune, iar spitalele (am vizitat recent unul dintre ele) sunt mai bolnave decât pacienţii de la Terapie Intensivă. Mai sunt drepturile TV, care pentru sezonul trecut, terminat pe locul trei, se apropie de 3 milioane de euro. Aşa să tot fii finanţator, în condiţiile în care mizezi pe vreo 5-6 milioane sigure, fără ca tu să umblii la un leu din conturile proprii.

Dl. Capră a lăsat echipa neplătită vreo jumătate de an pentru că întârziau banii de la Primărie. Când te intitulezi finanţator şi ai în faţă un grup de oameni care sunt nemulţumiţi financiar, deşi au câştigat Cupa şi-ţi mai garantează astfel şi nişte mărunţiş de la UEFA, te dai peste cap şi-i mulţumeşti pe oameni, nu-i trimiţi lefteri în vacanţă şi apoi declari că Manasse te îngroapă de viu!

Plus erorile amestecate cu lăcomie care riscă să ducă la pierderea lui Bokila. Întâi, strict pe acte, preempţiunea e una, iar cumpărarea e alta. Apo