Mulți părinți își botezau pe vremuri copiii cu prenumele sau chiar cu numele foștilor mari sportivi ai României, dar puțini le călcau pe urmele acestora
Au fost vremuri în care românii aveau, în materie de sport, idoli adevăraţi. Oameni modeşti, plecaţi dintre ei, dar care, graţie muncii lor, au ajuns departe. Au ajuns celebri, nu neapărat bogaţi. Unii au ajuns chiar şi bogaţi, dar nu asta contează.
Erau vremuri în care singurele surse de informare pentru microbistul de rând rămâneau unicul ziar de sport, cele câteva rubricuţe ale celorlalte ziare, la care se adăugau televiziunea publică şi radioul naţional. Ceva mai târziu, când propaganda comunistă a ucis informaţia sportivă, românul a apelat la Radio Europa Liberă şi la televiziunile ţărilor „vecine şi prietene”.
„Handbaliştii de aur”
Poate şi din acest motiv, românii s-au simţit atât de legaţi de vedetele din sport. Mulţi au ales să-şi manifeste dragostea faţă de idoli, botezându-şi odraslele cu prenumele sau chiar cu numele acestora. Exemplele nu ar putea încăpea într-o pagină de ziar! Tocmai de aceea ne vom opri doar asupra celor mai importante. La începutul anilor ’60 şi ’70, naţionala masculină de handbal a României a cucerit de patru ori titlul mondial. Numele jucătorilor pregătiţi de antrenorii Oprea vlase, Nicolae Nedef şi Eugen Trofin erau pe buzele tuturor. Mulţi părinţi au avut de unde să se inspire în alegerea numelor copiilor lor!
Ilie Balaci, alintat „Marele Blond”, a dus Universitatea Craiova la un pas de finala Cupei UEFA
Într-o noapte de iulie a anului 1976, o adolescentă din România schimba istoria gimnasticii mondiale. În vârstă de doar 14 ani, Nadia Comăneci primea nota „1.00” la paralele, în cadrul concursului de gimnastică de la Jocurile Olimpice de vară de la Montreal. Era de fapt un „10”, care însemna perfecţiunea pe care nimeni nu o atinsese până la acea oră
