Dintre toate activităţile cărora oamenii le-au dedicat constant, de-a lungul istoriei, timp, masive resurse materiale şi umane, de inteligenţă şi imaginaţie, războiul rămîne, de departe, cea mai puţin înţeleasă. În ciuda unei vaste literaturi scrisă de cei interesaţi să găsească legile "eterne" ale victoriei/înfrîngerii în confruntările militare; în ciuda unei şi mai largi risipe de hîrtie şi idei pe care istoricii, începînd de la antici şi pînă astăzi o fac, cu speranţa că cei din viitorime vor învăţa lecţiile de nerepetat, dar mereu repetate ale războaielor; în ciuda literaturii umaniste anti-războinice şi a celei, tot umanistă, care glorifică faptele extraordinare de război, marile şi simplele întrebări despre arme şi utilizarea lor în conflicte umane rămîn fără răspunsurile capabile să atingă gradul de precizie al propoziţiilor ştiinţei. Cînd şi în ce condiţii încep războaiele? Ce rol joacă în dinamica războaielor invenţiile şi structurile economice din care se nasc mereu noi şi tot mai multe arme, din preistorie şi pînă astăzi? Care este natura relaţiei între război şi dezvoltare? Sunt sau nu crizele sociale producătoare de războaie, sau dimpotrivă războaiele angrenează marile crize sociale? Ce tipuri de războaie pot confrunta societăţile şi care este cel mai probabil la un moment dat? Sunt războaiele "civile" tot una cu războaiele dintre cetăţi/state/naţiuni? Produc ideologiile (politice şi religioase) războaie sau sunt doar un simplu adjuvant, util şi necesar? Sunt războa­iele doar mijloace violente pentru rezolvarea banalei probleme a competiţiei pentru redistribuirea puterii şi a resurselor într-un sis­tem dat de interacţiune, local sau global, sau au şi alte funcţii esenţiale? De ce acceptă societăţile umane, decidenţii politici, cu atîta uşurinţă, aceste uriaşe distrugeri de vieţi şi resurse sociale, doar din lăcomie, dintr-o exacerbată semeţie, din intere