Sîmbătă seara tîrziu. S-a sfîrșit. Întors acasă, mă simt obosit și murdar. Am o singură satisfacție: grupul Reformiștilor a mers înainte în tot acest timp. Unii ar spune că e puțin – nu e! Sîntem o mînă de oameni, dar toți sîntem orgolioși, vanitoși, mîndrii de ceea ce sîntem, fiecare ne credem, într-un fel sau altul, primus inter pares. Sursa: VLAD STĂNESCU

Şi, totuşi, am funcţionat împreună, sub conducerea Monicăi, pe care noi am decis să o susţinem ca vîrf de lance al moţiunii. Sigur că ne-am mai iritat, ne-am mai bodogănit între noi, dar am avut mereu umorul şi determinarea să trecem peste toate. Aş vrea mult să găsim calea prin care să transformăm această realizare a noastră într-un beneficiu real pentru România.

Duminică dimineaţă. Am amintiri urîte de la Convenţie. Partidul e grav divizat. Votul în Convenţie a arătat că linia de fisură este la jumătatea partidului - ceea ce e foarte periculos. Nu cred că Blaga are abilitatea politică să gestioneze o asemenea situaţie. Răbufnirile lui din Convenţie şi de după dovedesc lipsă de inteligenţă politică - ştiam asta despre el de mult timp. Oricum, a cîştigat cu o diferenţă foarte mică şi va avea imense dificultăţi să conducă acest partid.

Am înregistrat şi despărţirea de Băsescu. Iarăşi, greşeală imensă. Am notat şi tone de prostie şi nesimţire din partea unora care, altfel, se dau prinţi şi prinţese. Oportunism gros cît grăsimea pe gîtul porcului de Crăciun şi multă frică strigată aproape isteric – asta e ceea ce a dominat Convenţia. Mi-am limpezit lista de prieteni din PDL. Jăvruţe blonde şi mitocani burtoşi sînt uniţi într-un fel de frenezie a urii împotriva noastră, a celor cîţiva care mai avem curajul să spunem răspicat, dar civilizat, că nu credem în Vasile Blaga, că toate osanalele ridicate lui, numindu-l ”marele organizator”, ”unificatorul”, ”regele descentralizării” sau mai ştiu eu cum sînt g