Notorietatea, spune un vechi proverb evreiesc, inseamna bani in drum.
Trebuie doar sa te apleci si sa-i iei. Si nici nu e vorba sa te apleci mereu, fiindca se reped altii sa-i culeaga si sa ti-i dea. Dupa cateva aparitii la televiziune am inteles perfect ce vrea sa zica proverbul. Pe strada, cunoscuti, dar si anonimi care au apucat sa ma vada pe sticla, fie numai si pentru cateva minute, tin sa ma anunte cu un soi de complicitate triumfanta: te-am vazut!
Nimeni nu spune: te-am ascultat, am urmarit ce-ai zis, m-a interesat parerea ta. Vazutul e totul. V-am vazut la televizor - mi-a zis si un controlor in autobuz, cand am dat sa-i arat abonamentul, nu-i nevoie sa va legitimati. Sa traiesti, sefuâ - m-a salutat un tuciuriu care vinde tigari pe sub mana in Obor - , nu esti matale ala pe care l-am vazut ieri la televizor?
Cel mai consistent castig e insa la doctori. Desi parca-i mai bine sa n-ai nevoie de dansii. Atat de incinsa e discutia cu cardiologul despre analistii, securistii si ministrii care apar seara la talk-show-uri, ca infarctul pe care tocmai l-ai facut nu conteaza. Lasa, domâle, ca te reparam - spune medicul - si-n cateva zile te vedem din nou.
Pe doamnele in etate faptul ca pot sa povesteasca acasa cum imi plimb cateii in parc si cum musc ca tot flamandul dintr-o paine cumparata de la brutaria din colt le face sa-si recupereze o buna parte din cochetaria de la 20 de ani. Am aparut la televiziune si, dintr-odata, primesc de la o multime de femei trecute binisor de 70 de ani toate ocheadele de care n-am avut parte cand eram tanar.
Daca ma intalnesc cu vreun fost coleg, conversatia e dintre cele mai cordiale: Ce mai faci? Te platesc bine? Cum o duci cu sanatatea? Te platesc bine? Ai tai ce fac? Te platesc bine? Altfel, pe unde ai mai calatorit? Te platesc bine? Ma bucur mult ca ne-am vazut. Ar trebui sa ne telefonam. Dar cel
