CIA este o agentie bolnava. Toata lumea, in America, pare sa fie de acord asupra acestui fapt. Nimeni insa, in America, nu este de acord asupra naturii maladiei si, in consecinta, nici asupra tratamentului. Experimentele terapeutice succesive nu au facut decat sa inrautateasca starea Agentiei, iar rezultatele directe sunt dezastrele numite 9/11 (facem abstractie, aici si oriunde, de teorii ale conspiratiei tip Michael Moore) si armele de distrugere in masa ale lui Saddam. In primul caz, este vorba de un esec informativ. CIA, dar si celelalte servicii secrete americane si mai ales FBI nu au reusit sa adune suficiente informatii de calitate asupra planurilor Al Qaeda si, in putinele cazuri in care au dispus de informatii, nu au avut un nivel de comunicare si de interoperabilitate care sa le permita sa previna actiunile teroriste. Acest esec a determinat administratia si Congresul sa adopte o reforma a serviciilor de informatii prin numirea unui director national pentru Informatii, in persoana ambasadorului John Negroponte, care sa coordoneze toate cele 16 agentii americane. Principalul motiv al demisiei de vineri a directorului CIA, Porter Goss, este considerat de presa americana conflictul izbucnit intre el si Negroponte. Acesta din urma a decis trecerea departamentului de analiza al CIA privind terorismului in cadrul recent-creatului NCTC (Centrul National Antiterorist) in directa sa subordonare si deposedarea CIA de responsabilitatea relatiilor cu serviciile de informatii straine. Dupa luni de rezistenta, Porter Goss a fost nevoit sa se recunoasca invins. Al doilea esec este mai problematic, in sensul in care democratii nu sunt deloc siguri ca vina privind informatiile eronate despre armele irakiene de distrugere in masa ar apartine CIA in prima instanta. Suspiciunile se indreapta spre Pentagon si a sa mult mai bogata DIA si spre secretarul Apararii, Donald Rumsfe