Adrian Iencsi crede că perioada grea prin care trece clubul e ceva firesc pentru Rapid, iar lotul actual trebuie obişnuit cu suferinţa
- Te-ai gîndit că s-ar putea ca tu să fi fost adus ca să mai calmezi suporterii, în situaţia asta delicată?
- Da, m-am gîndit. Sincer! Parcă prea s-a insistat mult pentru venirea mea. Şi tocmai acum, deşi eu aş fi fost demult dispus să mă întorc la Rapid. Dar am acceptat, pentru că am rămas tot timpul suporter înfocat al acestui club, mi se făcea pielea de găină cînd mă uitam la meciuri la televizor şi auzeam galeria.
- Cum faci, ca antrenor secund, să le zici lui Marius Constantin sau Ricardo Fernandes "azi joc eu titular, tu eşti rezervă"?
- N-o să fac asta. Ştiţi de ce? Pentru că sînt conştient că fundaşii centrali din lot sînt peste mine. Am fost adus ca antrenor secund, dar am insistat să fiu şi legitimat. Sezonul e lung, nu poţi ştii, poate e nevoie de mine la un moment dat. Mă descurc să şi joc. Nu e ca şi cum m-aş fi lăsat acum trei ani şi brusc m-am gîndit "ia să mai joc eu vreo 6 luni!". Am evoluat la Kapfenberg, în prima ligă din Austria, pînă să fiu contactat de Rapid, sînt fotbalist activ.
Lacrimi după Steaua
- A fost un şoc să nimereşti într-o echipă plină de străini?
- Pe cei mai mulţi dintre ei îi ştiam. Sînt valoroşi, profesionişti, dar ei nu au înţeles ce înseamnă spiritul Rapidului. Înainte era OK, cu o echipă formată din români, plus unul-doi-trei stranieri, gen Godfroid, Zyiati, Karamian.
- Ce înseamnă "spiritul Rapidului"? Ce e aşa de special de trebuie să deprindă şi străinii?
- Aici trebuie să înveţi să suferi! Altfel n-ai cum să devii rapidist! Trebuie să plîngi!
- Tu ai plîns?
- Da. Odată am plîns sub duş, după un meci cu Steaua. A dat Vali Bădoi primul gol, i-am dominat clar, jucam doar la poarta lor, auzeam stadionul n
