Nu ştiam mai nimic despre Malaysia, când Jurnalul de bucătărie a primit invitaţia de a participa la un festival culinar organizat de Ministerul Turismului şi de Ambasada acestei ţări la Bucureşti. Puteam amâna, fără voie, oricât, întâlnirea cu Malaysia, dar ea a fost să fie acum şi e bine că am început cunoaşterea unei ţări şi a oamenilor ei prin gastronomie. În definitiv, cum s-a spus de atâtea ori, arta culinară este o formă de cultură, iar cultura e o formă de cunoaştere.
"Malaysian Food Festival" a început, sub patronajul E.S. dna Datin Paduka Halimah Abdullah, ambasador al acestei ţări în România, cu o prezentare de modă. Mătasea pictată malaysiană este unul dintre produsele de export care definesc Malaysia, iar vestimentaţiile create pentru prezentare te introduceau, fără cuvinte, în "basmul fluid" al acelei lumi. Am făcut apoi cunoştinţă cu numeroşi malaysieni, care, în saloanele Hotelului Phoenicia din Bucureşti, te invitau să deguşti minunatele produse culinare. În sfârşit, am asistat, a doua zi, în restaurantul aceluiaşi hotel, la o demonstraţie de artă culinară malaysiană, spre a putea înţelege cum se combină, fastuos, arome şi savori pe platoul care, adeseori, nu e decât o simplă frunză de banan.
Sub presiunea timpuluiFără pretenţia de a fi acoperit toate faţetele bucătăriei acestei ţări asiatice, putem spune că am avut o suită de descoperiri ieşite din comun. Ele se datorează, în primul rând, profesioniştilor care ne-au provocat curiozitatea. Unul dintre ei este Syed Kamarulzaman Bin S.Z. Shahabudin, specialist în restauraţie, angajat de guvernul malaysian să sprijine derularea proiectelor de înfiinţare a unor restaurante cu specific în întreaga lume. Până acum, acestea s-au materializat la Londra şi la Tokyo. Un entuziast, de felul său, Zain Azrai Azhar Simin ne mărturisea că, aidoma multor locuri din lume, şi Malaysia es
