Dacă iarna braziliană înseamnă cel puţin şapte luni de cer senin fără pată, arbori cu flori imense, totul scăldat de o temperatură care se învîrte în jurul sacrosanctelor 30 de grade, atunci te întrebi cum mai poate arăta vara. Conform logicii europene, vara s-ar opune prin toate detaliile iernii; ar trebui ca, începînd cu noiembrie, prima lună de vară tropicală, să apară canicule africane însoţite de ploi violente de zece ori pe zi. Dacă la Bucureşti vara trecută s-a ajuns la 46 de grade la umbră, de ce nu s-ar înregistra la Tropice plus 60 de grade?

Din fericire, intuiţiile şi semi-informaţiile noastre intrate în zestrea culturală sunt aproape întotdeauna false. La Tropicele braziliene vara e la fel de caldă (sau de răcoroasă) ca iarna. Exact la fel! Dacă în iarnă cu copacii încărcaţi de flori temperaturile se învîrteau în jurul simpaticei cifre de 30 de grade, cînd începe vara cele 30 de grade se menţin: paradox tropical. Iar paradoxul se adînceşte. în aşa-zisa vară, începe să plouă cu intensităţi şi durate variabile; umezeala care impregnează totul face ca temperaturile să scadă cu cîteva grade: o relativă răcoare, absentă în timpul "iernii", scaldă vara: curat lumea pe dos! Cel ce profită de răsturnarea lumii e în cele din urmă brazilianul, locuitorul spaţiului binecuvîntat, în care toate elementele naturii par a se fi coalizat pentru a-l feri de excese.

Neverosimila iarnă braziliană se prezentase plină de flori. Din fericire, ele rămîn, numai că acum apar şi florile de vară, în arborii înfrunziţi, în tufişurile de proporţii gigantice. Iarna, florile răsăreau pe pomii golaşi; vara, ele înfloresc pe fondul verde al arborilor în plină splendoare foioasă. Roşul, galbenul, albul, albastrul, violetul, portocaliul, cu toate nuanţele lor intermediare, se profilează pe verdele care parcurge, la rîndul lui, zeci de trepte, de la verdele închis la verdele st