Dragos Galgotiu, Doina Levintza si Razvan Mazilu, intr-o incercare de a recupera traditiile din perspectiva modernitatii Prefectura japoneza Aichi e in fierbere. Pe 25 martie, aici va poposi insusi imparatul. Numai ca mai marele imperiului nu va ajunge prin partile locului, departe de capitala, la vanatoare, asa cum li se intampla unora dintre mai marii nostri, ci "in interes de serviciu", la deschiderea oficiala a Expo 2005. Expozitia Mondiala aduce in Japonia reprezentantii a peste 120 de state de pe cinci continente si trezeste un interes fabulos. Chiar daca mai sunt cateva zile pana la debutul evenimentului, pe aeroportul din Nagoya, special construit pentru aceasta manifestare si inaugurat de cateva saptamani, vin zilnic nu mai putin de 70.000 de turisti. Numai pentru a vedea cum arata locul. Pe curiozitatea bastinasilor se bazeaza si oficialii nostri: din cele 20 de milioane de vizitatori, cati se estimeaza ca va avea, pe durata a 6 luni, Expo 2005, se spera ca pragul standului romanesc va fi calcat de 1,5-2 milioane. Arhitectul Dorin Stefan, regizorul Dragos Galgotiu, scenograful Doina Levintza, coregraful Razvan Mazilu si restul echipei noastre pun la punct ultimele detalii artistice, iar standul a fost gata printre primele (cu o saptamana inaintea inaugurarii Expo 2005), ceea ce reprezinta o premiera in istoria participarilor noastre la Expozitia Mondiala. 12 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, timp de 6 luni, pavilionul romanesc va rasuna de muzica. Artistii vor sustine reprezentatii "la foc continuu", iar strainii vor afla despre noi si altceva decat Nadia Comaneci si Hagi. De la calusari la acorduri contemporane, de la momente de dans la evolutii actoricesti, toate se imbina intr-un mare spectacol unitar. Chiar daca Dragos Galgotiu va lucra cu patru randuri de artisti (va avea de facut naveta Bucuresti - Nagoya pana la finele expozitiei), show-urile noi, preg