Un gest aparent nesemnificativ a retinut atentia Reginei: la poarta unei case din Dumesti, un tinc de citiva anisori, tinind in miini un buchetel de margarete, plinge in hohot. Regina il remarca si ne roaga sa oprim. Traverseaza surprinzator de sprintena santul plin de balarii si se indreapta tinta spre copilas. In iunie 1994, asociatia Amicii Regelui Mihai, din a carei conducere faceam parte, decide sa invite pentru o vizita la Arad, Iasi si Bucuresti, pe Regina Ana. Trecusera deja trei ani de la interdictia pentru Familia Regala, decisa minios de Ion Iliescu, imediat dupa vizita apoteotica de Paste, din 1990. Era tolerat, ba chiar cultivat, in contrapartida, penibilul Paul Lambrino, autoproclamat "de Romania". Diversiune tipica, de extractie bolsevica, bine pusa in unda si exploatata, ieri ca si astazi, de inamicii cauzei regale. Pe cine sa preferi in situatia in care, in chiar Familia Regala, sint dispute privind succesiunea? Dar cine avea disponibilitate sa inteleaga subtilitatile unei probleme de istorie, cit se poate de clara pentru cunoscatori? In fond, nu trebuia decit sa delimitezi filiera legitima, in speta Regele Mihai, de cea a bastarzilor, din care descinde numitul Lambrino. Am pregatit, impreuna cu un grup restrins de entuziasti, vizita la Iasi a Reginei Ana, ce avea sa dureze trei zile. Conveniseram deja un program dens, pe care Regina tinea sa-l urmam strict. Prezenta Reginei mi-a impus prin tinuta sobra, dar calda, extrem de atenta la detaliile umane. Am inceput cu o vizita la Catedrala Mitropolitana, urmata de o cina oferita de IPS Daniel, la Palat. Jovial, vorbind o franceza impecabila, inaltul prelat a fost o gazda excelenta cu ilustra descendenta a Bourbonilor. La final, corul Mitropoliei ne-a incintat cu muzica bizantina. A urmat o vizita la Spitalul din Sculeni, la origine ctitorie regala si, pe traseu, la Biserica din satul Victoria. Aici, spr