Cu ceva timp în urmă, am dat acasă, la Amnaş, peste o foaie ciudată: o filă A4, cu partea de sus tăiată oblic, iar pe ce rămăsese se află un rest de scrisoare din Germania în limba germană şi bătută la maşină, semnată de Karl+Mia (nu ştiu exact nici azi cine sunt), iar pe verso se află ciorna unei declaraţii cu inconfundabilul scris de mână al mamei.
Având – veţi vedea – valoare de document istoric, am adus foaia aceasta la Iaşi. Apoi am uitat de ea, fila ajungând să fie îngropată pe noptieră sub cărţi şi ziare.
Zilele trecute, căutând altceva, am (re)găsit, cum se-ntâmplă îndeobşte, necăutatul – în cazul de faţă acest înscris tip... 2 în 1.
Iată pasajele semnificative din scrisoarea trimisă la începutul anilor 1980 cuiva din România (din Sibiu, presupun, cu prenumele Erzsi, probabil vreo cunoştinţă de-a familiei noastre):
„...să-ţi trimit ceva cu ei. ... cineva în jos/ în jargonul saşilor, România se afla jos, Germania sus – geografic vorbind, dar, desigur, putem interpreta şi altfel aprecierea.../, în al doilea rând, nimeni nu-ţi cară ceva ... Şi nici eu n-aş lua ceva pentru altcineva. În afară de nişte mărunţişuri pe care le poţi băga în genţi. Dar nu detergent, săpun sau alte asemenea. De altfel, aceste lucruri nici nu sunt atât de vitale.
Vreau să-ţi trimit, dragă Erzsi, un colet prin poştă, cam în genul acelora pe care ţi le-am trimis până acum, voi pune şi câteva perechi de ciorapi-pantalon pe lângă alimente. Dar dacă vrei să mai primeşti şi detergent şi alte lucruri trebuie să-mi scrii asta numaidecât pentru că vreau să pun coletul cel târziu până pe 15.10 la poştă, căci apoi se apropie coletele de Crăciun şi apoi poate să dureze două până la trei luni până ce vei primi coletul.
Nu te-aş sfătui însă să ceri alte lucruri decât alimente. În primul rând pentru că plăteşti multă taxă vamală şi în al doilea rând ei deschid tot şi