Daniel SANDRU
Definind sistemul democratic оn sensul unei proceduri ce regularizeaza competitia оn contextul careia politicienii alearga dupa voturile alegatorilor, o parte a teoriei lasa оn suspensie substanta ideologica a luptei politice. Оn Romania postcomunista, asa cum nu exista оnca o democratie sigura si stabila, nu poate fi vorba, din pacate, nici despre substanta ideologica. Mimand jocul democratic, politicienii nostri se pisca numai manati de interese obscure, atunci cand nu se "harjonesc" doar de dragul de a-si regla anumite neclaritati de comunicare. Ideologia, ca motor al competitiei politice, se vede numai prin campaniile electorale, atunci cand fiecare partid mai rasarit este interesat sa capteze atentia spectatorilor оnvatati sa priveasca mai atent оnspre "scena puterii" din patru оn patru ani. Оn rest, relatiile clientelare se dezvolta transideologic, cata vreme, alesi fiind pe liste, politicienii nostri nu-si cara оn spate responsabilitatea mandatului pe care l-au primit. Cand are loc, spre exemplu, vreo alternanta, asistam la tot felul de razbunari stupide, care оnsa nu au o fundamentare ideologica, plecand de la abordarea doctrinara a tipurilor de politici publice puse оn practica, ci doar una subiectiva, adeseori particularizata оn functie de anumite interese private. Оn invizibilitatea pe care o asigura ziua de dupa alegeri, cand politicianul care s-a ales, deodata cu altii, pe lista hotarata de vreun sef mediocru mental, dar ferm actional, are toate motivele sa o оntareasca, alesii poporului prefera sa-si puna memo-ul electoral la sertar, fiind mai preocupati sa se ocupe de afaceri. Afaceri care, dupa cum stim, nu au culoare politica. Este, aceasta lipsa a pozitionarii politico-ideologice, оnca un punct slab al democratiei romanesti. Caci, dupa un Iliescu ce-a reusit sa puna оntre paranteze social-democratia,
