Baronii PDL au auzit din gura presedintelui ce voiau sa auda: criticile la adresa PDL sunt interzise. Cine vrea sa critice, sa critice opozitia sau din opozitie, dar in interiorul puterii trebuie sa avem numai armonie: "As recomanda oricui ii trece prin cap sa atace partidul cat este membru al guvernului sa se abtina pana cand pleaca din guvern".
Ca o ironie aproape, mesajul a fost adresat ministrilor PDL prezenti la depunerea juramantul Sulfinei Barbu, dupa demiterea lui Sebastian Lazaroiu. Adica baronilor sau reprezentantilor acestora, ultimii care s-ar gandi la vreo silaba critica, caci ar fi autocritica. Si toti straluceau de fericire. E posibil ca baronetul portocaliu sa fie insa nitel cam prea optimist daca-si imagineaza ca l-a dresat pe presedinte.
Dupa numai cateva zile, la TVR, Traian Basescu a tinut sa precizeze, razand intr-un anume fel, ca va continua sa colaboreze cu fostul sau consilier si a recunoscut destins ca si-a pus fiica sa rezerve denumirea "Miscarea Populara".
Am facut parte dintre cei convinsi ca demiterea fulger a lui Sebastian Lazaroiu pentru delict de opinie nu a avut girul presedintelui decat in ultima instanta si ca aceasta decizie a conducerii PDL i-a fost intr-un fel impusa lui Traian Basescu. Si asta din mai multe motive logice.
1. Sebastian Lazaroiu a criticat guvernul si PDL, chiar mai aspru chiar, si inainte de a deveni ministru. Cu cateva zile inainte de numire, pleda pentru chiar schimbarea prim-ministrului. Daca asta era interzis in viziunea lui Traian Basescu (demolatorul guvernului Ciorbea), de ce a mai fost numit in functie? Pana la urma, Sebastian Lazaroiu nu a fost decat consecvent.
2. Daca, intr-adevar, Sebastian Lazaroiu ar fi plecat de la Coroceni drept pedeapsa pentru declaratiile pe cont propriu privind UDMR, cum de a mai ajuns ministru, adica mai sus? Se stie
