"Timpul zboara ca o sageata iar musculitelor le plac bananele" (Groucho Marx) A fi profesor nu e o meserie, e o vocatie: o ai sau nu o ai. Nu poti sa te pacalesti si pe tine si pe altii prea multa vreme. Lucrurile se vad, se simt, se discuta. Se stie si despre cei care, uzind sau nu de vreo functie, recurg la metode mai putin ortodoxe... Un profesor nu e un functionar al stiintei, nici un cazon lipsit de sensibilitate. Un preparator, bunaoara, care intra cu pile pe post, dar el e lipsit de har, de talent, de cultura, de moralitate, si urmeaza o cariera universitara nenoroceste zeci de generatii. Si tot el si altii ca el isi aleg si continuatorii. Si nu prea cunosc situatii in care cel "pre(a)ales" sa nu fi reusit. Gaudeamus igitur! Cum spunea Marx, "Educatorii trebuie reeducati", desi, inca o data, exista exceptii fericite, oameni minunati, statui noi si multe nuante frumos colorate. In loc sa ne luptam pentru intrarea Universitatii in Top 500, am sentimentul ca vom lupta mai mult cu universitatile din Bacau, Suceava sau Galati. Si asta, in primul rind, pentru ca nu ne pretuim cum se cuvine valorile, elitele si nu stim sa atragem altele dinafara, sa ne inscriem benefic, cu valoare adaugata, intr-un circuit interuniversitar de valori. Altminteri, excursii s-au tot facut, prin tari dintre cele mai exotice chiar, diverse parteneriate - de asemenea, dar nu se vad, din pacate, rezultate mai efervescente. Structurile de cunoastere au devenit sursa de putere pretutindeni in lume, vorbim despre societatea cunoasterii, iar noi facem, in multe domenii, aproape niste alfabetizari. Facem teme de cercetare din niste sintagme en vogue acum 40 de ani, am transformat omul din scop in mijloc, intr-o variabila ajustabila, daca nu dispensabila, cursurile noastre se opresc, iarasi in multe domenii, la cunostintele de prin anii '80-90, cind a patruns primul suflu de aer proaspat dinspre