Există o metodă sigură de a câştiga bani mulţi, joburi mai bune, o avansare mai rapidă în carieră, sau invers, de a rămâne acolo unde sunteţi şi de a nu risipi ce aţi câştigat atunci când cei din jur sunt îndepărtaţi sau pierd într-o clipă tot ce au construit în jumătate de viaţă. Sigur, există şi o taxă de intrare aici.
Va trebui să renunţaţi la somn, să acceptaţi să deveniţi mai negru la faţă, să vă piară pofta de mâncare, să faceţi urticarie, ulcer şi psoriazis.
De 20 de ani, în fiecare zi, ascult direct din gura celor care fac marile afaceri şi iau deciziile importante în România cum se întâmplă lucrurile, cine şi cum le face, de ce, cine pe cine şi cum deranjează, ce cred şi ce spun ceilalţi, cum reacţionează. Asta e meseria mea, să stau să ascult oameni. Mai pun şi eu nişte întrebări, apoi ascult din nou, şi tot aşa. Mai şi notez, sigur, că nu pot ţine minte chiar tot. La început tare mult m-am mirat să văd cum pot accepta oamenii să piardă, să piardă mult, uneori chiar foarte mult, sau tot, de-a binelea şi definitiv, aşa, într-o clipă. Şi conştient, adică asumat. Şi apoi m-am mirat să văd cât de mulţi sunt aceştia. Eu, cu formaţie de matematician şi cu reflexe de om inteligent, reacţionam cu instinctivă revoltă.
Până când mi-am făcut o introspecţie serioasă, într-o noapte, şi am văzut că şi eu făceam asta în fiecare zi. E drept, mai mult subconştient, pentru că formaţia mea pozitivistă şi carteziană detecta o disonanţă cognitivă şi îmi păzea conştientul, că să nu mă streseze şi să ajung la spital înainte de vreme. Ca să nu mai spun şi că, făcând o analiză comparativă, nivelul măsurat la mine reieşea ca fiind, sistematic, mult superior mediei.
Ei da, am văzut sute de oameni care şi-au ruinat definitiv cariere strălucite, trudite o viaţă întreagă, care şi-au pierdut din orgoliu femeile, bărbaţii, prietenii, şi minţile, unii dintre ei. Din
