Valul de suferinţă şi moarte abătut peste ţară în Decembrie '89 a provocat o "replică" umanitară generoasă, manifestată sub forma unui val generalizat de solidaritate. Dramele prezentate pe larg în mass-media vremii i-au convins pe români să bage mâna în buzunare ca să ajute victimele Revoluţiei. Astfel a apărut Fondul "Libertatea".
Deşi ne place să ne lăudăm cu ele, generozitatea şi solidaritatea românească se pun, cu adevărat, în mişcare destul de rar şi doar în împrejurări cu adevărat dramatice. O dată a fost după catastrofalele inundaţii din 1970. A doua oară, după cutremurul din 1977. Iar ultima dată, imediat după Decembrie '89. De fiecare dată românii au pus mână de la mână şi au strâns bani pentru victimele catastrofelor. Din păcate, de fiecare dată, inclusiv în cazul Fondului "Libertatea", doar o parte din bani au ajuns la cei cărora le erau destinaţi.
APEL LA GENEROZITATE
La scurt timp după venirea la putere, autorităţile postdecembriste au apelat la populaţie, căreia i-a cerut să ajute victimele Revoluţiei cu orice sume de bani disponibile. Mai mulţi sau mai puţini, după posibilităţile fiecăruia, banii au început să fie depuşi de populaţie chiar după 22 Decembrie 1989, în conturi deschise la CEC şi la băncile de stat ale vremii.
În mod neaşteptat, generozitatea românilor a durat aproape trei ani, timp în care oamenii şi-au făcut datoria şi au dat cât au crezut de cuviinţă. Şi, strânşi la un loc, aceşti bani nu au fost chiar puţini. Iar în schimbul lor s-au primit nişte simple hârtii care atestau bunăvoinţa donatorilor. Care n-au avut niciodată un control asupra modului în care s-a utilizat rodul generozităţii lor.
De fapt, acest fenomen a semănat oarecum cu ceea ce peste câţiva ani avea să fie "Caritas". Cu o singură deosebire: depunătorilor nu li se promitea absolut nimic în
